Care este cel mai lung cuvânt din literatura universală și ce semnificație are. Are 171 de litere

Cel mai probabil, nu mulți sunt cei care știu că în literatura universală există un cuvânt format din nu mai puțin de 171 de litere. Acesta apare într-o comedie scrisă în urmă cu peste 2.000 de ani. Care este cel mai lung cuvânt din literatura universală și care este semnificația acestuia, veți putea afla în rândurile următoare.

Cum a apărut cel mai lung cuvânt din literatura universală. Are 171 de cuvinte

În anul 404 î.e.n., după ce a fost învinsă în Războiul Peloponesiac de către Sparta, Atena a capitulat. Așadar, pentru o scurtă perioadă, orașul a fost sub conducerea celor 30 de tirani impuși de Sparta. Cu toate acestea, după doar 1 an de zile, în 403 î.e.n., Thrasybulus a reușit să-i înlăture pe spartani, restabilind democrația.

Următorii ani au fost foarte grei pentru Atena, care s-a s-a opus regimului spartan și a încercat să își redobândească hegemonia pe mare. Orașul a fost sărăcit, exploatarea minieră a fost întreruptă, iar câmpurile au fost distruse.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Bogații Atenei se opuneau războiului, pentru că le cerea cheltuieli din ce în ce mai mari. Cu toate acestea, oamenii simpli erau în favoarea războiului, deoarece le permitea să subziste. În acea perioadă, comediantul Aristofan a scris „Adunarea femeilor”. Piesa scrisă în anul 391 î.e.n. era menită să critice autoritățile ateniene de la vremea respectivă.

Care este cel mai lung cuvânt din literatura universală

Piesa lui Aristofan vorbește despre cum femeile preiau controlul, instituind reforme care interzic proprietatea privată, impun egalitatea sexuală a tinerilor, bătrânilor și urâților și colectivizarea terenurilor agricole, a afacerilor, a copiilor și a soțiilor.

Ei bine, piesa în cauză se încheie cu un banchet, prin care femeile încearcă să mulțumească toți participanții. Așadar, ele pregătesc un anume fel de mâncare preparat din mai multe ingrediente diferite, pentru ca toți participanții să fie mulțumiți. Comediantul grec a folosit aici un „artificiu” menit care avea scopul de a evidenția cu umor această încercare de a stabili paritatea. Așadar, el inventează numele preparatului respectiv:

„Mărșăluiți, femei, ușor și ritmat. În curând lopadotemajoselajogaleokranioleipsanodrimipotrimmatosilfiokarabomelitokatakejimenokijlepikossifofatoperisteralektrionoptekefaliokinklopeleiolagoiosirairaiobafetraganopterigon va fi servit. Acum știți: în curând, prieteni, luați o farfurie, nu uitați paharul, și mâncați”.

În limba greacă, numele acelui fel de mâncare este: „λοπαδοτεμαχοσελαχογογαλεοκρανιολειψανοδριμυποτριμματοσιλφιοκαραβομελιτοκατακεχυμενοκιχλεπικοσυφοφαφαττοπεριστεραλεκτρυονοπτοκεκεφαλλιοκιγκλοπελειολαγῳοσιραιοβαφητραγανοπτερύγων”. Acesta are nu mai puțin de 171 de litere și 78 de silabe.

Un coșmar pentru actorii ce joacă în piesa lui Aristofan

Astfel, vreme de mai bine de 2.000 de ani, denumirea preparatului respectiv reprezintă cel mai lung cuvânt din literatura universală (și din limba greacă). Ținând cont că se regăsește într-o piesă de teatru, actorii care joacă rolul personajului care îl pronunță sunt nevoiți să îl memoreze.

Totuși, există unele traduceri ale piesei care ușurează munca actorilor, prin înlocuirea cuvântului cu o traducere cât de cât apropiată a elementelor constitutive ale acestuia. De exemplu, în 1880, spaniolul Federico Baraibar y Zumarraga a publicat o traducere a piesei. În aceasta, cuvântul extrem de lung este înlocuit cu: „stridii, jumări, raci, țipari, creieri în sos picant, silfidă, praz înmuiat în miere, mierle, porumbei, turturici, cocostârci fripți, iepuri fierți în sirop și alune”.