Cum a ajuns Traian Băsescu în politică. Trecutul neștiut al fostului președinte al României

Traian Băsescu s-a născut pe 4 noiembrie 1951, în Basarabi, Constanța şi este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD. Traian Băsescu a fost în regimul comunist colaborator cu Securitatea ca Poliție politică sub numele de cod Petrov, fapt dovedit la Înalta Curte de Justiție a României. Cum a ajuns Traian Băsescu în politică?

Începuturile lui Băsescu în politică

• Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR.
• A fost membru al partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În perioada 1984-1987 a fost comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman, a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992).

La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996). În cadrul parlamentului a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei Deputaților, pe durata întregului mandat.

Ministru al transporturilor pentru a doua oară

În 1996 a fost director coordonator al campaniei electorale a lui Petre Roman, candidatul Partidului Democrat la președinția țării. Deși Petre Roman nu a intrat în turul al doilea, în urma victoriei lui Emil Constantinescu asupra lui Ion Iliescu, PDSR a pierdut puterea și s-a format o coaliție între CDR și PD.

A fost numit din nou ministrul al transporturilor, de data aceasta în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998). A fost ministrul transporturilor și în guvernele Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999) și în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000).

Băsescu devine Primar al Bucureştiului

În iunie 2000, Traian Băsescu a participat din partea PD la alegerile pentru Primăria Municipiului București, câștigând mandatul de primar general, pe care l-a deținut până în decembrie 2004. După ce fusese președinte al Organizației Partidului Democrat al Municipiului București (2000 – 2001), în mai 2001 a câștigat președinția Partidului Democrat, înfrângându-l în cadrul congresului pe Petre Roman.

Mandatul de primar general a coincis cu guvernarea Adrian Năstase, stilul combativ al lui Traian Băsescu și desele conflicte cu majoritatea de stânga din Consiliul General al Municipiului București crescându-i notorietatea la nivel național.

Pe măsură ce se contura o candidatură a lui Adrian Năstase la prezidențialele din 2004, Ion Iliescu nu mai avea dreptul să candideze din nou. Partidul Democrat și Partidul Național Liberal care reprezentau opoziția din parlament, au decis să formeze o alianță electorală. Astfel, în 2003 devin co-președinți ai Alianței D.A (Dreptate și Adevăr) președinții celor două partide, urmând ca Theodor Stolojan să candideze pentru președinția țării, iar Traian Băsescu să fie numit premier.

Traian Băsescu preşedinte

La alegerile prezidențiale din decembrie 2004, Traian Băsescu a reușit să îl învingă pe Adrian Năstase în al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua poziție. Pe 21 decembrie 2004 a depus jurământul în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului României.