Termenul praf nu are o semnificație științifică exactă, acesta fiind de obicei definit ca substanța solidă care a fost pulverizată sau descompusă în particule fine. Dimensiunea particulelor este la fel de importantă ca natura prafului pentru a putea stabili dacă acesta este periculos. În general, cele mai periculoase tipuri de praf sunt cele care conțin particule foarte mici. Aceste tipuri de particule sunt, în același timp, suficient de mici pentru a fi inhalate și suficient de mari pentru a rămâne blocate în țesutul pulmonar, fără a mai fi expirate. Ce se întâmplă în corpul nostru atunci când inspirăm praf?
Toate aceste date ne ajută să înțelegem cât de important este să cunoaștem cauzele poluării aerului și felul în care sănătatea noastră este afectată.
Poluarea cu particule (PM – Particulate Matter) se referă la un amestec de particule mici, solide și lichide care se află în aerul pe care îl respirăm.
Unele dintre aceste particule, denumite primare, sunt de origine naturală și provin de la eroziunea solului, de la polen sau incendii de biomasă. Altele provin din diverse procese de ardere desfășurate în activități industriale și domestice, din transport și din agricultură. O altă categorie de particule, denumite secundare se formează în atmosferă în urma reacțiilor fizico-chimice. Particulele au dimensiuni diferite. Unele au o zecime din diametrul unui fir de păr (multe sunt chiar mai subțiri) și pot fi văzute doar cu un microscop electronic.
Microparticulele ajung în bronhii și de acolo direct în alveolele pulmonare unde creează o inflamație. Bronhiile se îngroașă și secretă mucus, ceea ce îngreunează circulația aerului și provoacă dificultăți de respirație.
Dacă la adulții sănătoși, poluarea cu microparticule se traduce de multe ori doar printr-un disconfort temporar (tuse, mâncărime a ochilor etc.), aceasta este un factor agravant la persoanele cu boli respiratorii, cum ar fi bronhopneumonia cronică sau astmul, precum și la copii sau la vârstnici. Simptomele astmului pot apărea sau se pot agrava, mai ales atunci când persoanele cu risc sunt în prezența acarienilor de praf, animalelor, polenului, produselor chimice etc.
Alergiile la praf reprezintă o preocupare globală în creștere, din ce în ce mai mulți oameni dezvoltând acest tip de alergie (1-2% dintre oamenii din întreaga lume). Acarienii de praf se găsesc cu precădere în interior, în așternuturile, covoarele, tapițeriile și textilele din casele noastre.
O singură particulă de praf poate conține sol, părți ale plantelor, fragmente de insecte, firimituri de alimente, fibre, spori de mucegai și polen, tutun, excremente de gândaci etc., și poate declanșa o reacție alergică din partea sistemului nostru imunitar. Simptomele alergiilor la praf sunt similare cu cele la polen ori la animalele de companie și includ tuse, congestie, strănut, respirație șuierătoare, eczeme, ochi iritați, oboseală și afectarea funcției creierului.
În ceea ce privește aerul din casă sau de la birou, există diverse modalități de a reduce concentrația de praf si implicit de particule fine. Iată câteva sugestii de care poți să ții cont: