Home » Life & Style » De unde vin numele râurilor din România. De la Prut și Siret la Olt și Mureș

De unde vin numele râurilor din România. De la Prut și Siret la Olt și Mureș

Bucur Ioana / 09.12.2020, 11:08
De unde vin numele râurilor din România. De la Prut și Siret la Olt și Mureș

V-ați întrebat veodată de unde vin numele râurilor din România? Fie că este vorba despre adevăruri istorice sau legende, istoria apelor ce ne străbat țara este fascinantă: de la lacrimile disperate ale unei mame până la copii transformați în piatră de creaturi ce apărau comori ascunse în munți.

De unde vin numele râurilor din România – „Zeul Fluviilor”

De unde vin numele râurilor din România? Înainte de a se vărsa în Marea Neagră, Dunărea străbate zece țări. Este numită Donau, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дунав în limba bulgară şi limba sârbă , Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru ţările riverane,  Danube în limba engleză şi limba franceză şi Tuna în limba turcă. Însă istoria numelui fluviului începe încă din Antichitate, fiind numită Istros/Istru/Hister sau Danaistru, de greci, și Danubius, „Zeul Fluviilor”, de romani.

Însă „Dunărea” pare aproape de neexplicat. Da, numele este înrudit cu cel latin, însă nu poate fi derivat din acesta prin schimbările fonetice normale. Lingviștii moderni au încercat să găsească „veriga lipsă”, un nume intermediar – Donaris – dar acesta nu a fost găsit în niciun document antic. Se crede că numele dat de români er fi, de fapt, o formă prescurtată de la „Duna cea rea”.

De unde vin numele râurilor din România. Legende fascinante
Înainte de a se vărsa în Marea Neagr, Dunărea străbate zece țări

Mureș, Olt și Jiu – una dintre cele mai emoționante legende ce explică de unde vin numele râurilor din România

Una dintre cele mai emoționante legende ce explică de unde vin numele râurilor din România este legată de trei dintre cele mai importante ape ce ne străbat țara. În Antichitate, Mureșul era văzut ca un râu sfânt. Romanii îi spuneau „Maris”, un nume de fată ce înseamnă „a mării”. Era unul dintre cele mai mai râuri din regiune, fiind al doilea ca mărime din România, măsurând nu mai puțin de 761 de kilometri. Apele sale erau considerate dătătoare de viață și era considerat un dar de la zei. În Antichitate, era folosit drept cale navigabilă atât pentru traficul comercial, cât şi în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre.

Legenda fraților Mureș și Olt. Lacrimile unei mame îndurerate s-au transformat în râuri

Una dintre cele mai emoționante povești ce spun de unde vin numele râurilor din România este cea a fraților Mureș și Olt, fii de împărăt. Cei doi băieți semănau, la chip, ca două picături de apă, însă aveau firi total diferite: unul, aprig și tulburat, celălalt, liniștit. Se spune că tatăl lor a plecat la război, iar de atunci nu s-a mai știut nimic de el. Anii au trecut, iar cei doi au crescut măcinați de gândul la părintele dispărut fără urmă. Se hotărăsc să plece în lume, în căutarea lui.

Înainte de a pleca, și-au luat la revedere de la mama lor, cerându-i binecuvântarea. Împărăteasa i-a implorat ca, orice s-ar întâmpla, să rămână mereu împreună. Promisiune încălcată de Mureș și Olt la scurt timp după ce și-au început călătoria. Aflând despre cearta celor doi, mama pleacă și ea pe urmele lor, încercând să îi găsească și să le reunească drumurile, în zadar. Legenda mai spune că Mureșului i s-ar fi făcut dor de fratele său și s-a întors și el spre miazăzi, însă nu a mai reuși niciodată să îl ajungă din urmă pe năvalnicul Olt. Potrivit tradiției populare, mama lor a plâns fără încetare, iar Olt şi Mureş s-au prefăcut în două râuri. Oltul a tot alergat printre stânci, spumegând, iar Mureşul a luat-o în altă direcţie, curgând liniştit, între şesuri.

De unde vin numele râurilor din România. Legende fascinante
Jiul este menționat în numeroase scrieri antice. Primele însemnări despre râu îi aparțin lui Herodot, care îl numea Rhabon

Oltul, frate și cu Jiul

Însă legendele despre de unde vin numele râurilor din România vorbesc despre o altă pereche de frați, același Olt, dar care ar fi fost fiul unui rege din Carpații Răsăriteni care ar fi avut un frate, Jiu. Dacă Jiu era un copil tăcut, închis în sine, Olt era ambițios și orgolios. Cei doi frați nu se iubeau și se luptau între ei cu fiecare ocazie. Bătăile nu s-ar fi oprit până ce unul dintre ei nu se mai putea ridica de la pământ. Ca să îi separe, tatăl lor ar fi cerut ridicarea a două turnuri în apropierea cetății, câte unul pentru fiecare fiu. Asemenea legendei din Transilvania, tatăl celor doi, plecat într-o expediție, a dispărut fără urmă. Disperată, regina și-a implorat băieți să plece în căutarea sa, dar să nu se despartă nicio clipă în timpul călătoriei. Promisiune încălcată de Olt și Jiu.

Jiul este menționat în numeroase scrieri antice. Primele însemnări despre râu îi aparțin lui Herodot, care îl numea Rhabon. Aceeași denumire apare și în primele referiri făcute de Strabon şi  Pliniu cel Batrîn, în secolul a II-a d.H. Primul document în care este schiţat cursul râului aparţine lui Claudius Ptolomeus din Alexandria. În perioada de formare a statului dac, denumirea râului a fost înlocuită cu Gilfil sau Gilpil. Numele „Jiu” apare întâia oară în anul 1700, într- o hartă întocmită de stolnicul Cantacuzino.

Și-au văzut tatăl ucis fără milă și au vrut să îi răzbune moartea. Au sfârșit transformați în stană de piatră

Crișurile sunt subiectul unei legende fascinante din seria celor ce explică de unde vin numele râurilor din România. Povestea spune că demult, pe când oamenii și uriașii trăiau împreună, joi, la câmpie, un tânăr lacom, dornic de îmbogățire, a aflat că undeva în munții din răsărit ar fi fost ascunsă o mină de aur uriașă. Doar că singurii care știau cum să o găsească erau Criș-cel-Bătrân și cei trei fii ai săi. Craiul le-a ordonat soldaților să îi răpească pe cei patru și să-i arunce în temniță. Au fost bătuți, torturați, fără milă. Bătrânul și-a dat ultima suflare în chinuri cumplite, însă a refuzat să dezvăluie secretul. Văzându-și părintele ucis, cei trei băieți decid să destăinuie locul. Voiau să scape cu viață, ca să poată, apoi, să răzbune moartea tatălui.

De unde vin numele râurilor din România. Legende fascinante
Crișul Repede – legenda fraților transformați în piatră de Vâlva Comorii

Așa au pornit spre locul minei de aur, păziți de soldații craiului. După trei zile și trei nopți de călătorie, frații au început să se certe. Fiecare arăta altă cale de urmat. Cel mare era convins că trebuia urmat drumul spre răsărit, ceilalți doi, spre miazăzi. Nu s-au putut înțelege, așa că fiul cel mare a pornit în calea sa, însoțit de câțiva soldați. Ceilalți doi au continuat spre miazăzi, însă, după un timp, celui mai mic dintre ei i s-a părut, totuși, că fratele cel mare a avut dreptate şi a luat-o şi el spre soare-răsare. Au rătăcit ei aşa, însoţiţi de soldaţii craiului, multe zile şi nopti în căutarea băii de aur. Comoara era, într-adevăr, la miazăzi. În momentul în care feciorul a încercat să le-o arate soldaților, Vâlva Comorii l-a fermecăt, prefăcându-l în stană de piatră, iar pământul călcat de picioarele lui apă curgătoare. La fel a făcu şi cu ceilalţi doi fraţi ai săi, ca aceştia să nu poată găsi niciodată comoara.

De unde vin numele râurilor din România – „Dacă apa din Prut este așa de bună, de ce moldovenii preferă vinul?”

Scrierile lui Heorodot sunt una dintre cele mai importante surse ce ne explică de unde vin numele râurilor din România. În „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir scria despre Prut, amintind de autori ai Antichității, a Ptolemeu sau Ammianus Marcellinus care, după Herodot, au scris şi ei despre râu. Aceștia îl numeau Porata, ce înseamnă „apă furtunoasă”. Se mai spune că oștenii se împărtășeau cu apă din Prut înainte de a pleca la luptă. Pe lângă acestă mențiune mai circula și o glumă: „Dacă apa din Prut este așa de bună, de ce moldovenii preferă vinul?”

De unde vin numele râurilor din România – „Râul Sfânt”

Râul Siret apare în „Geographia” lui Ptolemeu ca „Hierasus”, adică „Sfântul” în limba greacă. În „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir a făcut una dintre cele mai cunoscute descrieri ale apei ce străbate Moldova: „Și Siretul este un râu al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia, curge spre miazăzi și se varsă în Dunăre prin două guri. E un râu lat și adânc, însă, fiind înconjurat din toate părțile de păduri și munți, iar pe alocuri împiedicat de vaduri, până acum nu s-a putut deschide pretutindeni o cale pentru corăbii.”