Câte prenume poate avea un copil din România, conform celor mai recente schimbări. Noua lege arată clar

De luni, atunci când înregistrează nașterea unui copil la oficiul stării civile, părintele care face acest demers nu va putea da mai multe prenume copilului, fără a fi luat în considerare numele de familie, potrivit unei legi ce a apărut azi în Monitorul oficial și care modifică cadrul legislativ al actelor de stare civilă. Câte prenume poate avea un copil din România?

Câte prenume poate avea un copil din România

Schimbarea este menționată în Legea 105/2022, ce a fost publicată azi în Monitorul Oficial nr. 412 și care se va aplica de luni. Mai exact, actul normativ apărut azi introduce în Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă următoarea mențiune: „prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte”.

Modificarea se aplică din momentul în care legea intră în vigoare, respectiv la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial, adică de luni. Reamintim că Legea 119/1996 instituie obligația ofițerului de stare civilă de a refuza, motivat și în scris, la cererea părinților înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori alte asemenea.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Legea apărută acum mai include în același cadrul legislativ și prevederea că certificatele de stare civilă, adică cele de naștere, căsătorie sau deces, plastifiate ori modificate sau completate fără drept devin nule.

Situațiile în care numele și prenumele pot fi schimbate la cerere

Potrivit noilor modificări, românii pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în următoarele cazuri:

• când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod.
• când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume.
• când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte.
• când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia.
• când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele.
• când persoana în cauză poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc.
• când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior.
• când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor.
• când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei.
• când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.
• când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă.
• când prenumele purtat este specific sexului opus.
• când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitive.
• când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine.
• alte cazuri temeinic justificate.

Ce trebuie să facă cel care vrea să își schimbe numele sau prenumele

Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune o cerere la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază teritorială își are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu, în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile menționate mai sus și să fie însoțită de următoarele acte:

• actul de identitate și certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original și fotocopie; originalul documentelor se restituie solicitantului.
• un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 417, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an.
• dacă este cazul, consimțământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.
• dacă este cazul, încuviințarea instanței de tutelă.
• pentru solicitanții care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar.
• orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.
• procură specială și copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.