Home » Știri » Știri sociale » Cele mai vechi cetăți din România și în ce stare sunt ele acum

Cele mai vechi cetăți din România și în ce stare sunt ele acum

Pană Emanuela / 02.01.2021, 20:02
Cele mai vechi cetăți din România și în ce stare sunt ele acum

Cetățile din țara noastră sunt adevărate comori istorice, fiind pline de poveste și reprezentând anduranța spiritului românesc. Demne de vizitat, aceste monumente ascund în spatele unor pereți ce poartă urmele timpului fapte istorice care au creionat viitorul națiunii, acesta fiind unul dintre motivele pentru care călători din toate colțurile lumii poposesc pe la noi. Care sunt cele mai vechi cetăți din România și unde se află, în continuare.

Cele mai vechi și frumoase cetăți din România

Cetățile din țara noastră au un farmec și o frumusețe aparte, sunt construite în zone de poveste, iar arhitectura și design-ul interior păstrează încă aerul epocilor trecute, continuând să fie vizitate anual de turiști români și străini. Istoria locurilor în care se găsesc aceste bijuterii medievale este la fel de captivantă chiar și după mii de ani vechime.

Pe teritoriul țării noastre există numeroase cetăți fortificate medievale, care constituie un patrimoniu vital. Unele sunt bine conservate, fiind renovate de fiecare dată când se impune, iar altele sunt afectate și în ruine. Cu toate acestea, fiecare cetate vorbește despre istoria locului, dar și a unor personalități importante – domnitori și conducători care s-au îngrijit de apărarea orașelor cu importanță strategică.

În continuare, vă propunem o călătorie în timp, prezentându-vă cele mai vechi și frumoase cetăți românești care, odată cu trecerea timpului, au devenit principalele atracţii pe harta turistică a României. Acestea sunt: Cetatea Rupea, Cetatea Râșnov, Cetatea Deva, Cetatea Poenari, Cetatea Neamț, Cetatea Sighișoara.

Citește și: Cât de mare era, de fapt, Ștefan cel Mare. Adevăruri nerostite și mituri spulberate despre domnitorul Moldovei

În ce stare se află acum bijuteriile medievale

Începem prin a spune câteva cuvinte despre Cetatea Rupea, o cetate din inima Transilvaniei, care se află în localitatea cu același nume și se numără printre cele mai vechi cetăți fortificate de pe teritoriul României, prima atestare documentară datând din anul 1324. Totuși, zidurile sunt mai vechi de atât. Primele dovezi ale existenţei umane pe aceste meleaguri existând din neoliticul timpuriu. Se crede că această cetate a fost construită pe locul unei vechi fortificații dacice. De asemenea, merge vorba că aici ar fi murit Decebal.

Din păcate, a fost lăsată în paragine ani de zile, pe vremea comunismului, dar cu toate acestea a fost restaurată în anul 2013, când și-a recăpătat strălucirea de altădată. Tot atunci, a fost redată circuitului turistic.

Continuăm cu Cetatea Râșnov, situată foarte aproape de Brașov, la doar 15 kilometri. Pe un deal stâncos din sudul orașului cu același nume se poate vedea cetatea – un ansamblu fortificat impresionant, ce ocupă o suprafață de 3.500 de metri pătrați. Cetatea, împrejmuită de pădure, datează din secolul al XIV-lea și este una dintre cele mai vechi și bine păstrate structuri. Construită de către locuitorii din zonă, cetatea are o arhitectură simplă și este adaptată reliefului, urmărind eficiența apărării dealului. Accesul în cetate nu se face direct, ci printr-o incintă separată care este înconjurată de un zid de piatră. Cetatea Râșnov a fost declarată monument istoric.

Din listă nu poate lipsi Cetatea Devei, ridicată pe un con vulcanic format din andezite neogene, pe Dealul Cetății din municipiul Deva. Datează din secolul l XIII-lea și este una dintre cele mai uimitoare fortificații transilvănene. Poreclită și „Cheia Mureșului“, această cetate a protejat timp de sute de ani Valea Mureșului de tătari. A fost refugiu pentru nobili în fața răscoalelor țărănești a fost și reședință nobilară, dar și închisoare. O legendă a locului spune că un bărbat pe nume Keleman, proprietar, încerca să construiască cetatea, dar tot ce zidea ziua se dărâma noaptea – de aici și asemănarea cu balada legendară „Mănăstirea Argeșului“. Soția lui Keleman, pe care o chema tot Ana, a fost și ea sacrificată, finalizându-se astfel construcția. Distrusă în anul 1849 din cauza unei explozii la depozitul de muniții, cetatea a fost reconstruită 30 de ani mai târziu.

Cetatea Poenari se numără și ea printre bijuteriile medievale, fiind plasată într-un cadru natural de poveste, în Muntele Cetățuia. Pentru a ajunge la ea trebuie să urci 1480 de trepte, însă efortul va fi răsplătit înzecit – din cetate se poate observa o priveliște superbă a barajului și a Munților Făgăraș. Localizată foarte aproape de traseul Transfăgărășan, Cetatea Poenari reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din zonă. Construită în secolul al XIV-lea pentru a servi ca reședință principală domnitorului Vlad Țepeș, această construcție are și ea o legendă, care spune că soția voievodului s-ar fi urcat pe zidul cetății, pe partea dinspre râul Argeș, și s-ar fi aruncat de acolo după ce a strigat că ea nu va fi niciodată prizoniera turcilor.

Numită și „Dealul Cetății“, Cetatea Neamțului este localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului și se află la o altitudine de 480 de metri și la o înălțime de 80 de metri față de nivelul apei Neamțului. Construită în perioada secolului al XIV-lea, această cetate medievală face parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, care cuprindea mănăstiri cu garduri înalte, curți domnești și alte cetăți de importanță strategică. De-a lungul anilor a fost supusă mai multor restaurări, cea mai recentă având loc în perioada 2007 – 2008.

Singura cetate medievală din lume care încă mai este locuită, Cetatea Sighișoara este situată în centrul istoric vechi al municipiului și este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, din 1999. Se spune că, la început, zidurile cetății măsurau patru metri înălțime, dar în secolul al XV-lea acestea au fost înălțate cu încă 3 – 4 metri. Cetatea Sighișoara a  avut 14 turnuri de apărare, parte a fiecărei bresle, și 4 bastioane. Astăzi, doar 9 turnuri și 3 bastioane mai sunt în picioare.