Cine au fost, de fapt, Constantin și Elena și de ce îi sărbătorim astăzi

Creștinii îi sărbătoresc pe 21 mai pe Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Datorită aportului adus de ei, creștinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise, iar duminica a devenit zi de odihnă în Imperiul Roman. Mai multe detalii, în continuare.

Cine au fost Sfinții Constantin și Elena și de ce îi sărbătorim azi

Sfinții Împărați Constantin și Elena se numără printre cei mai iubiți sfinți de către români, de unde se explică și faptul că peste 1,8 milioane de români își serbează azi, 21 mai, onomastica. Biserica Ortodoxă îi pomenește astăzi, pentru că, prin intermediul lor, Dumnezeu a adus libertatea religioasă în lume, a slăbit păgânismul și idolatria și a întărit credința creștină pe pământ, potrivit arhimandritului Ilie Cleopa (vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an“, 1996).

Sfântul Constantin cel Mare, pe numele său complet Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, s-a născut în anul 272, în cetatea Naissus (astăzi, Niș, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior, și a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Tatăl său, Constanţiu Chlor, care era general la acea vreme, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de „caesar“. Despre tatăl Sfântului Împărat Constantin se spunea că, deși era închinător la idoli, respectând legile statului, era îndurerat pentru creștinii care erau hăituiți și omorâți cu cruzime n părţile imperiului care nu erau sub stăpânirea lui.

Pe atunci, forma de conducere a Imperiului Roman era atunci tetrarhia, doi „augustuși“ și doi „caesari“, care, în cele din urmă, au ajuns să-și dispute puterea. Astfel, Constantin cel Mare, proclamat împărat de către armată, a intrat în conflict direct cu Maxențiu, fiul fostului împărat Maximian.

Lupta dintre Constantin și Maxențiu, cezarul care stăpânea Roma și ținuturile de Răsărit ale imperiului, a fost câștigată de cel dintâi la Turin și Verona, urmând ca acesta să vină asupra Romei. Bătălia decisivă cu Maxențiu a fost dată în octombrie 312, la Podul Milvius, lângă Tibru.

Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că, în ziua premergătoare luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), rugându-se „Dumnezeului tatălui său“, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă deasupra soarelui și o inscripție: „in hoc signo vinces“ (prin acest semn vei birui).

Citește și: Cele mai frumoase mesaje de la mulți ani de Constantin și Elena. Felicitări în imagini

Cum a fost creștinismul recunoscut oficial. Edictul de la Mediolanum

În bătălia de a doua zi, Constantin a intrat biruitor în Roma, iar Maxențiu s-a înecat în apele Tibrului. La un an distanță, în 313, Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaștere oficială a creștinismului, care punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și proclama libertatea credinței și a cultului.

Începând din anul 324, Constantin cel Mare a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziție pe care și-a menținut-o până la sfârșitul vieții (337).

Pe parcursul anilor lui de domnie, biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. O contribuție majoră în susținerea acestui efort înnoitor a avut-o Împărăteasa Elena, mama lui Constantin. Ea a fost foarte atașată de valorile religiei creștine, iar, prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte, a fost aflat locul Golgotei și s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Printre reformele dispuse de Împăratul Constantin cel Mare se numără și ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor. Cetatea a fost inaugurată la 12 mai 330 și primit denumirea de Constantinopol.