Pandemia de coronavirus pentru românii din Italia. Interviu exclusiv cu un român care e acolo din anul 2000

Foarte mulți români au ales calea străinătății din diferite motive. În timp ce alții au plecat peste hotare pentru un salariu mai bun, o mare parte dintre ei deja și-au creat o viață acolo, locuind de peste 20 de ani. Italia poate spune că se bucură de una dintre cele mai mari comunități de români din afara granițelor. Domnul Valeriu Barbu este unul dintre membrii fondatori ai comunității de români din Italia și ne-a povestit cum au trecut românii de acolo prin pandemia de coronavirus.

Cum trec românii prin pandemia din Italia

În primul rând aș vrea să îmi povestiți puțin despre comunitatea de români din Italia. 

Comunitatea este enormă. Numai în Roma sunt în jur de 200.000 de români, iar în toată Italia în mod oficial sunt peste 1,3 milioane de români. În ultimul an au plecat mai mulți români, însă  fiind o comunitate numeroasă, avem de toate. Nu cred că suntem cea mai mare comunitate de români din afara granițelor. S-ar părea că polul s-a mutat spre Anglia.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cum ați ajuns unul dintre membrii fondatori ai acestei comunități?  

Am avut un vis, o dorință foarte vie și am plecat de la modelul italienilor plecați în S.U.A. de mai bine de un secol. Ei sunt a 5-a, a 6-a generație de ”itoamericani” că așa li se spune acum, care au instituții culturale private. Acolo, chiar dacă nu au văzut Italia deloc în viața lor sau poate au văzut-o ca și turiști, nemaiavând rude în Italia, ei trăiesc ”a-la-italiano” acolo în instituțiile acelea private. Copiii români de aici, s-au născut aici și nu vor mai avea proprietăți în România sau rude, sunt cetățeni italieni. Sângele lor va striga după origini și o să găsească aceste mici oaze de români ca un balsam. Ei abia de atunci vor lua în serios toate aceste lucruri, iar practic noi punem acum fundația. Lor li se adresează ceea ce facem și dorim să construim un centru cultural privat serios. Încercăm să realizăm o tradiție din a ne întâlni lunar sau săptămânal, de a face anumite activități în care promovăm cultura românească. Dorim să împletim aceste două culturi.

Românii se bucură de respectul localnicilor din Peninsulă

Mitul potrivit căruia, românii nu sunt priviți cu ochi bun în Italia, a fost demontat de către domnul Valeriu Barbu. Acesta a explicat cum acest ”curent” a fost pornit de către mass-media dar și de către clasele politice.

Știm că în trecut românii nu erau priviți cu ochi prea buni de către italieni. Cum este acum situația?  

E o chestie subiectivă, pentru că dacă nu ar fi fost văzuți bine de italieni, aceștia nu ar mai fi avut încredere să lase cheile casei pe mâna lor. Tot aici menționez faptul că tot italienii sunt cei care oferă locuri de muncă românilor. Au fost diferite curente create și anumite evenimente locale care au fost exploatate de mass-media. Deci mass-media a creat acest curent și a fost o treabă politică dirijată anume.

Care este contribuția dumneavoastră  în cadrul comunității?  

Singurul meu merit este că am reușit să atrag acestui vis oameni de foarte bună calitate, oameni foarte serioși, oameni cu un foarte puternic spirit al românismului. Acești oameni au dorul acela viu pentru acasă. Ei găsesc în acest lucru o terapie pentru dor dar și o formă de recăpătare a identității.

Comunicarea este una dintre cele mai bune soluții

Chiar dacă Italia a fost una dintre cele mai afectate țări din Europa de pandemia de coronavirus, românii de-acolo, deși îngrijorați, și-au păstrat cumpătul și s-au conformat măsurilor impuse de către autorități, după cum ne afirmă unul dintre membrii fondatori ai comunității de români din Italia.

Cum a fost primită vestea carantinei la începutul pandemiei  în comunitatea de români?

Românii de obicei împrumută din caracterul local. Dacă vedeți un român din Germania, el capătă însușirile de neamț, același lucru se întâmplă și la cel care trăiește în Franța dar și la cei de aici care trăiesc în Italia. Așa cum au trăit oamenii locului, așa au trăit și românii. Astfel, au întâmpinat teamă, un șoc, însă românii și-au văzut de muncă, au fost ascultători, cuminiți fără manifestări de nesupunere.

Ați discutat cu apartenenți ai acestei comunități atunci? 

Da sigur că da pentru că fac parte dintr-o organizație și mai mare, căruia îi sunt secretar general, la nivel național. Am stat de vorbă nu numai cu cei din lumea asociaționistă dar și cu oameni normali, care nu sunt activi în viața comunitară. Într-o parte am încercat să îi ajutăm, pe de altă parte am încercat să îi implicăm să îi ajute pe alții, să știm unii de alții, să vedem ce se întâmplă, să înțelegem realitatea. Firește că au fost și unii care au căzut în cifra aceea uriașă de morți Covid dar foarte puțini, raportat la numărul comunității.

Ați pus la punct câteva strategii de a-i ajuta pe românii din comunitate care se descurcă mai greu în această perioadă?  

Ca să vorbim despre o strategie ar trebui să avem și posibilități. Am făcut totul ad-hoc pe măsura posibilităților fiecărui grup în parte și de multe ori poate nu am putut să ajutăm pentru că nu am avut cum, însă atât cât am putut am făcut. Noi nefiind o instituție cu fonduri guvernamentale, firește că nu am avut mijloacele necesare și ceea ce am făcut, s-a făcut în mod voluntar. Acesta este cuvântul care definește ceea ce facem noi aici în comunitate.

Care sunt diferențele între România și Italia în ceea ce privește pandemia de COVID-19

La mai bine de un an de când a izbucnit pandemia de Covid-19, românii din Italia simt tot mai tare dorul de casă, având în vedere că aceștia erau obișnuiți ca anual să își viziteze rudele din România.

Cum sunt acum membrii comunității, după un an de când se confruntă cu carantina?  

Ei deja aveau un dor pentru acasă, erau în mare parte obișnuiți să vină acasă măcar o dată pe an, acum fiind împiedicați, foarte puțini au putut ajunge înapoi în România și doar pentru urgențe. Aceste lucruri îi tulbură foarte tare și abia așteaptă să treacă această perioadă și atunci o să fie capabili de o și mai mare participare și implicare în comunitate.

Care a fost reacția acestora în momentul în care numărul celor bolnavi creștea în mod alert?

Preocupare, grijă, frică, grijă mai ales pentru locul de muncă. Mare parte din femeile de aici lucrează ca îngrijitoare și teama că pacientul pe care îl îngrijește ar putea muri din cauza Covid. Foarte mulți au pierdut serviciile, cei cu afaceri au pierdut mai mult decât italienii.

Știm foarte bine că Italia a fost una dintre cele mai grav-afectate țări din Europa din punct de vedere al deceselor. Acest lucru a speriat comunitatea de români din care faceți parte în așa fel încât să îi determine să își dorească să meargă acasă?

Au fost și situații de genul, însă a doua casă a devenit aici în Italia. Noi trăim cu permanenta stare de dor. Când suntem aici, ne este dor de România, iar când suntem în România ne este dor de aici. Aici este locul în care ți-ai construit o viață. Cei care au rămas aici, sunt foarte atașați de același loc, trăind aceleași bucurii dar și griji precum localnicii.

Românii din Italia respectă cu strictețe măsurile impuse de către autoritățile italiene în pandemia de coronavirus

Comparativ cu situația din România, autoritățile din Italia au impus măsuri mult mai stricte decât pe teritoriul țării noastre. Totuși acest lucru nu creează deznădejde printre românii din Italia, respectând în continuare măsurile pentru pandemia de coronavirus.

Care este actuala situație având în vedere că o nouă carantină a fost instalată?

O respectăm. La Roma acum este cod roșu. În peste 16 regiuni este cod roșu. Avem voie să ieșim doar la muncă, la ieșirile de strictă necesitate pe baza declarației pe propria răspundere.

Cum se descurcă românii din Peninsulă?

Supraviețuiesc. Românii peste 50 de ani, au fost copii în regimul lui Ceaușescu și sunt învățați cu austeritatea. Suportă, nu se manifestă și își duc greul. Deci, supraviețuiesc.

Statul italian a acordat ajutoare financiare sau de alimente pentru angajații români?

Da, sigur că da. Celor care lucrează legal, dar au fost ajutați și oamenii fără adăpost, iar aici nu fac referire doar la români. Oamenii fără adăpost au primit ajutor de la instituțiile din Italia, iar românii care sunt salariați, cu acte în regulă, au primit aceleași drepturi ca și cetățenii italieni.

În curând va fi Paștele Catolic, iar acest lucru înseamnă restricții totale în weekend-ul 3-5 aprilie. Ați stabilit cum anume se vor desfășura lucrurile pentru acel weekend?

Da, s-a stabilit. Nu ai voie să ieși în casă. Va fi o sărbătoare în familie, așa cum trebuie să se sărbătorească în mod normal Sfintele Paști, în familie. Criza educă oamenii să se retragă în sânul familiei. Copiii au descoperit că au și părinți, nu doar baby-sitter, bătrânii au descoperit că au și fii, nu doar îngrijitoare, soții au fost nevoiți să stea mai mult împreună și astfel și-au reconstruit relația. Această criză are și ea rolul ei pozitiv.

Mă gândesc că nu este ușor să fii unul dintre membrii fondatori ai unei comunități. Mai sunt persoane care vă ajută sau vă sfătuiesc în ceea ce faceți?

Am reușit să fac un centru cultural, un ziar atât în limba română cât și în limba italiană, am reușit să fac și un radio, particip la aproape toate activitățile comunității. Nu puteam desigur face toate aceste lucruri de unul singur, astfel că le-am făcut cu ajutorul oamenilor de foarte bună calitate, oameni mai frumoși ca mine.

Datoria față de comunitate își spune cuvântul

Chiar dacă au trecut 21 de ani de când domnul Valeriu este în Italia, acesta s-a gândit de multe ori să revină în țară, însă ceea ce l-a ținut acolo a fost spiritul civic și datoria față de comunitatea de români.

De cât timp sunteți în Italia?

Din anul 2000, asta înseamnă de aproape 21 de ani.

V-ați gândit să vă întoarceți înapoi în România? 

Dar de câte ori nu am spus ”gata domnule, îmi fac bagajul și mă întorc acasă”, însă ulterior mi-am spus să mai aștept. Am tot amânat. Este o stare provizorie, stând cu piciorul în prag, să plecăm – să nu plecăm. România ar încuraja foarte tare întoarcerea românilor acasă, respectând cetățeanul oricare și nu doar pe cel plecat în afară, pentru că pe mine nu m-ar bucura să mă trateze în mod special Guvernul, nici în mod pozitiv dar nici în mod negativ.

Să recunoaștem că sistemul din România are un ”nărav” care descurajează românul să rămână în țară sau să se întoarcă acasă. Cu toate minciunile lor prin care afirmă că au proiecte care să sprijine, acelea sunt doar minciuni doar ca să își facă ei bănuțul. Am urmărit un proiect unde s-au cheltuit 78 milioane de euro din fonduri europene dar au avut la finalitate, o cheltuială de 15 milioane de euro, restul au intrat la ”organizarea acestui proiect” . Se înțelege că acțiunea a fost făcută nu pentru români să se întoarcă acasă ci pentru ei ca să își poată face banul.

În încheiere, care este mesajul pe care doriți să îl transmiteți comunității de acolo?

Toți ai mei să își păstreze cumpătul, să aibă răbdare pentru că după fiecare etapă grea, apare și lumina –  a fost mesajul transmis de către domnul Valeriu Barbu pentru concetățenii săi din Italia.