3 creaturi care trăiesc în Marea Moartă. Tainele nebănuite pe care le ascunde acest loc

Marea Moartă nu este cu adevărat o mare, ci un lac endoreic, în care se varsă toate râurile bazinului său și care nu are contact cu marea. Este situată pe fundul unei depresiuni tectonice la peste 400 de metri sub nivelul mării și este caracterizată prin salinitatea sa cu o concentrație de săruri dizolvate de până la 28%, mult mai mare decât media apei de mare, care este în jur de 3,5%. Cu toate acestea, există creaturi capabile să trăiască în Marea Moartă.

Creaturi care pot trăi în Marea Moartă

Această salinitate ridicată este ceea ce permite unei persoane să plutească în apele sale fără dificultate. Dar, în plus, compoziția sa salină este diferită. Spre deosebire de apa de mare, ale cărei săruri sunt formate în principal din ioni de clor, sodiu, sulfat și magneziu, Marea Moartă este formată în principal din săruri de calciu, magneziu, potasiu și brom.

Această compoziție de săruri, nu doar diferită, ci și extraordinar de concentrată, face peștii și amfibienii să nu poată menține echilibrul osmotic, adică echilibrul sărurilor dintre interiorul corpului lor și apa care îi înconjoară. Această absență totală a peștilor și amfibienilor dă numele lacului.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În ebraică era cunoscut sub două nume, în special Yām ja-Melaj care înseamnă „marea de sare” și, în unele scrieri, Yām ja-Māvet sau „marea morții”. Cu toate acestea, numele „de moarte” sau „mort”, așa cum îl numim acum, nu numai că ne arată faptul că nu este o mare, dar nici moartă nu este, având în vedere că aici pot fi găsite câteva creaturi care pot supraviețui mediului.

Dacă istoria evoluției ne-a învățat ceva, este că viața nu poate fi cuprinsă, viața își croiește mereu drumul. Și asta a făcut-o într-un mediu la fel de inospitalier precum Marea Moartă, un mediu în care organismele extremofile, care pot trăi în medii extreme și-au găsit o nișă pentru a locui și au format un ecosistem microbian deosebit.

Haloferax volcanii, arheea de sare

Este o arhee, un tip de procariotă, organisme unicelulare fără nucleu, diferită de bacterii, care de fapt sunt mai aproape de noi decât de ele. Este o ființă vie care trăiește fără dificultate în apele hipersaline ale Mării Moarte, dar are nevoie și de căldură, ceva ușor de obținut într-un lac endoreic din deșert. Din acest motiv, pe timpul verii aceste arhei se reproduc mult mai ușor.

Această arhee, de altfel, poate fi cultivată relativ bine în laborator. Adăugând la aceasta condiția extremofilă, acesta este un organism model fantastic pentru exobiologie, adică studiul și înțelegerea cum ar putea fi viața extraterestră în medii inospitaliere. Cu toate acestea, puterea sa face parte și din slăbiciunea sa. Haloferax volcanii are un interval de salinitate foarte restrâns. Nu numai că are nevoie de o salinitate mare, dar dacă este prea mare, îi dăunează. În ultimele decenii, extracția de apă și nămol din Marea Moartă face ca nivelul acesteia să fie din ce în ce mai scăzut, iar apele sale să fie din ce în ce mai sărate, ceea ce pune în pericol conservarea acestui extremofil.

Dunaliella parva, algele roșii verzi

Am trecut de la procariotă la eucariotă, un organism cu celule nucleat. Dunaliella parva este o algă mică unicelulară, cu o pereche de cili, adaptată la mediile saline. Îi lipsește un perete celular rigid. în schimb are un înveliș de amidon. Acest lucru îi conferă o oarecare flexibilitate, permițându-i să se extindă și să se contracte, absorbind sau expulzând apa, în funcție de salinitatea mediului. În plus, citoplasma sa conține concentrații mari de glicerol, care îi permit să mențină fluiditatea în ciuda faptului că are puțină apă.

Deși face parte din grupul clorofitelor sau algelor verzi, culoarea sa este mai degrabă roșiatică, datorită concentrației mari de ß-caroten din cloroplastele sale, aceiași pigmenți care dau culoare roșiilor sau morcovului. De fapt, atunci când în Marea Moartă apar proliferări mari ale acestei alge, apele acesteia devin roz. Acești pigmenți protejează clorofila de iluminarea extremă. Aceste alge sunt, prin urmare, extremofile adaptate la salinitate ridicată și lumina puternică a soarelui.

Sunt, de asemenea, organisme ușor de crescut, deși în această situație devin verzi atunci când se află în situații mai puțin stresante. Aceste alge sunt cultivate pentru extragerea ß-carotenoidelor folosite ca și colorant alimentar sau cosmetic, sau ca supliment nutritiv. Dar ușurința sa de cultivare face, de asemenea, Dunaliella parva un organism model bun pentru exobiologie.

Protozoarele evazive ale Mării Moarte

În timpul prelevării de probe în anii 1940, două protozoare au fost izolate și cultivate din probe din Marea Moartă. Una dintre ele a fost un tip de amibe găsite în noroi, la peste 300 de metri adâncime. Vorbim despre un organism unicelular cu lungimea mai mică de 80 de microni. S-a descoperit că avea particularitatea ca, în anumite condiții, să fie capabilă să producă flageli.

Pe de altă parte, au descoperit un protozoar ciliat care era în strânsă asociere cu amiba anterioară și cu algele din genul Dunaliella. Acel organism unicelular era și mai mic, nu mai mult de 24 de microni și avea doi spini întăriți pe spate. Cu toate acestea, niciuna dintre cele două culturi nu s-a păstrat până în prezent. Studiile ulterioare au încercat să mute aceste protozoare, fără succes însă. Deci, în acest moment, nu putem fi siguri dacă aceste creaturi există cu adevărat în Marea Moartă sau dacă a fost un fel de contaminare din mostrele originale de acum opt decenii.