A doua superlună, descoperită de cercetători în afara Sistemului Solar. Este de trei ori mai mare decât Pământul

Astronomii cred că ar fi găsit o a doua superlună la 5.500 de ani lumină distanță, care orbitează o planetă de dimensiunea lui Jupiter. Dimensiunea acestui corp ceresc este de aproximativ trei ori mai mare decât Pământul. Află detalii despre noua descoperire a oamenilor de știință ai domeniului.

Cercetătorii cred că au descoperit a doua superlună

Cercetătorii au observat uriașa exolună orbitând în jurul planetei Kepler 1708b, o lume aflată la 5.500 de ani lumină de Pământ, în direcția constelațiilor Cygna și Lyra. Echipa implicată în cercetare este condusă de David Kipping și Cool Worlds Lab de la Universitatea Columbia, care a raportat primul candidat pentru exolună în 2017.

Noua exolună este cu aproximativ o treime mai mică decât luna, de mărimea lui Neptun pe care Kipping și colegii săi au găsit-o anterior orbitând o planetă similară de dimensiunea lui Jupiter, Kepler 1625b. Dacă observarea este confirmată, ar putea însemna că exolunile sunt la fel de comune în univers ca și exoplanetele și că lunile sunt o caracteristică a sistemelor planetare.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Observarea inițială de către echipă a unei exoluni nu a fost momentan confirmată, așa că ar putea dura ani înainte ca a doua exolună să fie stabilită. Sunt necesare observații de la alte telescopuri spațiale pentru a verifica descoperirea.

„Astronomii au găsit până acum peste 10.000 de candidați pentru exoplanete, dar exolunile sunt mult mai provocatoare”, a spus Kipping, care și-a petrecut ultimul deceniu vânând exoluni.

În studiul actual, cercetătorii au analizat eșantionul celor mai reci planete gigantice gazoase descoperite de nava spațială a NASA, Kepler. După ce au scanat 70 de planete în profunzime, au găsit doar un candidat, Kepler 1708b, cu un semnal asemănător lunii. Kipping a spus că ambele exoluni sunt probabil formate din gaz care s-a acumulat sub forța gravitațională cauzată de dimensiunea lor enormă.

Cercetările vor continua până se va putea confirma descoperirea

El a adăugat că, dacă există alte luni acolo, acestea vor fi mai greu de observat, deoarece probabil că vor fi mai mici. În cazul în care exolunile ar fi confirmate, ele ar putea avea potențialul de a dezvălui cum și unde ar fi putut apărea viața în Univers. Alți astronomi au opinii diferite despre descoperiri.

Eric Agol, profesor de astronomie la Universitatea din Washington, a spus că are îndoieli că acest ultim semnal se va dovedi a fi real, afirmând că ar putea fi o „fluctuație a datelor, fie din cauza stelei, fie a zgomotului instrumental”. Michael Hippke, un astronom independent din Germania, a spus că acest candidat este „intrigant”. Studiul a fost publicat în revista Nature Astronomy.

Într-un studiu separat, oamenii de știință au spus că un ocean de magmă ar putea fi responsabil pentru compoziția scoarței Lunii Pământului. Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge și de la Ecole Normale Superieure de Lyon au spus că această compoziție ar putea fi rezultatul cristalizării.

Se crede că luna s-a format când două protoplanete s-au ciocnit și cea mai mare a devenit Pământul, în timp ce cea mai mică a devenit Luna. Ca urmare a prăbușirii, luna a fost foarte fierbinte, iar cristalele, care se aflau în interiorul magmei lichide, s-au solidificat pe parcursul a sute de milioane de ani.

Eșantioanele colectate de astronauții Apollo 11 din zonele înalte lunare conțin roci ușoare numite anortozite, care s-au format în primele zile ale lunii. Ele sunt similare cu anortozitele care s-au format prin cristalizarea magmei pe Pământ. Studiul revizuit de colegi a fost raportat în jurnalul Geophysical Review Letters.