Care este cea mai mare planetă din Sistemul Solar. Cercetările oamenilor de știință arată clar

Toate planetele și stelele din Univers au fost formate din nori imenși de praf și gaze. Gravitaţia a avut un rol important în crearea planetelor, iar mărimea lor a fost dată de cantitatea de materie care s-a adunat. Știm cu toții că cea mai mare planetă din Sistemul nostru Solar este Jupiter, dar oare cercetătorii au făcut noi descoperiri? Care este cea mai mare planetă din Sistemul Solar?

Ce este o planetă?

O planetă este un corp astronomic care orbitează o stea sau o rămășiță stelară, care este suficient de masivă pentru a fi rotunjită de propria sa gravitație[1], nu este suficient de masivă pentru a provoca fuziunea termonucleară și și-a curățat regiunea vecină de planetezimale.

Termenul de planetă este vechi, având legături cu istoria, astrologia, știința, mitologia și religia. Cinci planete din Sistemul Solar sunt vizibile cu ochiul liber. În multe culturi timpurii, acestea erau considerate zeițe. Pe măsură ce cunoștințele științifice avansau, percepția umană asupra planetelor s-a schimbat, încorporând o serie de obiecte dispărute.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Planetele din Sistemul Solar sunt împărțite în două tipuri principale: planete mari gigantice cu densitate mică și telurice stâncoase mai mici. Există opt planete în Sistemul Solar. În ordinea distanței față de Soare, sunt cele patru planete telurice: Mercur, Venus, Pământ și Marte, apoi cele patru planete gigant: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Șase dintre planete sunt orbitate de unul sau mai mulți sateliți naturali.

Geneza Sistemului Solar

Formarea și evoluția Sistemului Solar este estimată că ar fi început acum 4,50 miliarde de ani, prin colapsul gravitațional al unei mici părți dintr-un uriaș nor molecular. Cea mai mare parte din materia apărută în urma colapsului s-a adunat în centru, formând Soarele, în timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliții, asteroizii și alte corpuri cerești mai mici din Sistemul Solar.

Acest model larg acceptat de apariție , cunoscut sub numele de ipoteza nebulară, a fost dezvoltat pentru prima oară în secolul al XVIII-lea de Emanuel Swedenborg, Immanuel Kant și Pierre-Simon Laplace. Dezvoltarea ulterioară a acestui concept a interacționat cu o varietate de discipline științifice, inclusiv astronomie, fizica, geologie și planetologie. Începând cu epoca cuceririi spațiului cosmic din anii 1950 și odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990, ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații.

Care este cea mai mare planetă din sistemul solar?

Sistemul nostru solar este format din Soare, împreună cu cele opt planete care gravitează în jurul său și sateliții lor naturali, dar și alte obiecte non-stelare. Ultimele descoperiri, din anul 2016, ale cercetătorilor Konstantin Batygin și Michael E. Brown susțin ca mai există o planetă dincolo de Neptun, care ar orbita în jurul Soarelui de 10.000 și 20.000 de ani. „Planeta Nouă” este cea de-a noua și ar avea o masă de 10 ori mai mare decât a Pământului.

Cea mai mare planetă din sistemul solar este Jupiter. Cea de-a cincea planetă de la Soare este un gigant gazos cu o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa totală a tuturor celorlalte planete din sistemul solar.

De ce planetele au formă rotundă?

Soarele și toate cele opt planete ale sistemului nostru solar sunt rotunde. Acest lucru se întâmplă fiindcă forța gravitațională a masei unei planete trage tot materialul său spre centru, netezind astfel forma corpului ceresc. Cu toate acestea, multe dintre corpurile mai mici ale sistemului solar nu sunt rotunde, deoarece gravitația lor nu este suficientă pentru a le netezi forma.

Potrivit specialiștilor în astronomie, cu cât un corp ceresc are diametrul mai mare cu atât acesta devine mai rotund. Diametrul Pământului este de aproximativ 12.700 de kilometri. Gravitația atrage materia uniform în toate direcțiile. Cu cât o planetă în curs de formare atrage mai multă materie, cu atât devine mai puternică atracția gravitațională către centrul ei.