Cine a inventat „alo” și cum am ajuns să folosim acest cuvânt mereu când răspundem la telefon

Unul dintre cele mai vechi cuvinte folosite pentru a salută este holla, o interjecție de la începutul secolului al XVI-lea care înseamna şi „Stop!”, ce provenea dintr-un cuvânt francez și mai vechi: holà. Putem să aflăm de ce toată lumea folosește cuvântul „Alo” atunci când răspunde la telefon doar în materialul următor!

Inventatorul primului telefon din lume

Asemenea multor altor inovații, ideea de inventare a un telefon a apărut cu mult înainte de prima sa datare. Antonio Meucci a primit prima acreditare a unui telefon, în 1849, urmat de Charles Bourseul, care a conceput un alt model de telefon în 1854. Totuși, cel care a patentat ideea și despre care, cu siguranță, ai mai auzit până acum, este Alexander Graham Bell, care a câștigat primul brevet pentru acest dispozitiv, tocmai în 1876.

Graham Bell își începuse cercetările încă din 1874 și, ajutat de câțiva investitori de la vremea aceea, a reușit să pună bazele primului telefon. De atunci, lucrurile au început să ia amploare. În anii 1877-1878 a fost construită prima linie telefonică, deci și prima centrală. Doar trei ani mai târziu, 49.000 de telefoane erau funcționale în toată lumea, însă convorbirile se puteau face doar pe distanțe scurte.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Nu-ți imagina, însă, că aceste telefoane reprezentau o formă de proprietate personală, pentru că ele erau, la vremea aceea, publice. De asemenea, legătura dintre ele era realizată doar cu ajutorul centralelor.

Până în 1900, în sistemul telefonic inventat de Bell erau înregistrate peste 600.000 de telefoane. Numărul lor a ajuns la 2,2 milioane până în 1905 și la 5,8 milioane până în 1910.

Cum a luat naștere primul cuvânt rostit atunci când răspundem la telefon

Bell şi-a dorit ca formula de deschidere a unei discuţii la distanţă să fie cuvântul „ahoe”, utilizat de marinari pentru a opri un vas, dar varianta aceasta nu a prins deloc la public. Un an mai târziu, în anul 1877, Thomas Edison a fost întrebat de directorul unei companii locale de telegraf din Pittsburg la vremea adoptării telefonului: „Care ar fi un salut adecvat pentru a începe o convorbire telefonică?”. Atunci, Edison a folosit apelativul folosit de englezi la vânătoarea de vulpi: „Alooo”.

A fost descoperită o epistolă scrisă chiar de Edison în care spunea: „Alo este salutul telefonic utilizat pe distanţe mari, fiind cel mai uşor de auzit”.

Haideţi să aflăm împreună cine a inventat telefonul mobil și cum a fost posibilă prima conexiune celulară fără fir!

Inventatorul telefonului mobil

Martin (sau Marty) Cooper, un inginer american născut în anul 1928, este cel care, alături de o echipă întreagă de specialiști, a inventat telefonului mobil. De aceea, el mai este numit și tatăl telefonului mobil.

Cooper s-a alăturat marinei SUA, căreia i-a slujit în timpul războiului coreean. După război, s-a angajat la Teletype Corporation, iar în 1954 a început să lucreze la Motorola. Acolo, Cooper a lucrat la numeroase proiecte care au implicat comunicații fără fir, cum ar fi primul sistem de semafor controlat radio, pe care l-a și brevetat în 1960, și primele radiouri portabile de poliție, adică stațiile de care forțele de ordine se mai folosesc și astăzi, care au fost introduse în 1967. Ulterior, a fost numit vicepreședinte și director de cercetare și dezvoltare pentru Motorola.

Telefoanele mobile fuseseră introduse de Compania Americană de Telefon și Telegraf (AT&T) în 1946. Cu toate acestea, cel mai mare inconvenient pe care telefoanele mobile de la vremea aceea îl aveau era limitarea acoperirii. O altă slăbiciune a dispozitivelor rudimentare era faptul că aveau nevoie de energie, care li se putea oferi doar de la bateriile auto. Vorbim, așadar, de telefoane mobile auto, nicidecum de telefoane mobile clasice.

În 1947, inginerii AT&T Bell Laboratories, W. Rae Young și Douglas H. Ring, au demonstrat că ar putea fi adăugați în rețea mai mulți utilizatori de telefonie mobilă prin descompunerea unei zone mari în multe celule mai mici. Totuși, acoperirea de care era nevoie pentru a face asta era indisponibilă la momentul respectiv, din cauza lipsei tehnologiei.

În 1968, Comisia Federală a Comunicațiilor din SUA a cerut AT&T un plan pentru folosirea unei părți din banda de televiziune UHF (ultrahigh frequency). AT&T a propus atunci o arhitectură celulară, pentru a-și extinde serviciul de telefonie auto.

Coșmarul Motorola ar fi fost ca AT&T să dețină monopolul telefoanelor mobile, ceea ce ar fi dus la sfârșitul activității sale. Tocmai de aceea, Cooper a fost pus de urgență la conducerea proiectului de dezvoltare a unui telefon mobil. El a crezut că telefonul mobil nu trebuie legat de mașină, ci trebuie să fie portabil. Rezultatul a venit curând sub forma unui telefon care avea 23 cm înălțime și cântărea 1,1 kg. Telefonul DynaTAC permitea 35 de minute de convorbire înainte ca bateria sa să se descarce complet.

La data de 3 aprilie 1973, Cooper prezenta, în cadrul unei conferințe de presă din New York, primul telefon mobil independent de o mașină. Pentru a se asigura că va funcționa, înainte de conferința de presă l-a sunat pe Joel Engel, șeful proiectului rival de la AT&T, și l-a anunțat că ține în mână un telefon mobil portabil. Acela a fost, așadar, primul apel pe un telefon mobil realizat vreodată.

În 1983, după suficienți ani de dezvoltare ulterioară, Motorola a introdus pe piață primul telefon mobil portabil pentru consumatori, DynaTAC 8000x. În ciuda prețului său de 3.995 dolari, telefonul a fost un succes.