Cum arăta prima mașină pliabilă din lume. Asamblarea și dezasamblarea ei durau numai 20 de minute

Ați văzut mese pliabile, paturi, dulapuri și chiar smartphone-uri, dar conceptul de mașini pliabile este încă un vis îndepărtat. Deși companiile auto din întreaga lume încearcă să construiască vehicule autonome, cu siguranță că nimeni nu s-a mai gândit și la mașini pliabile. Cu toate acestea, ar dura ani, dacă nu chiar decenii pentru a vedea pe stradă o mașină pliabilă. Cum a arătat prima mașină pliabilă din lume?

Cine a fost inventatorul primei mașini pliabile din lume

Engelbert Zaschka s-a născut la 1 septembrie 1895 în Freiburg im Breisgau, Germania şi a decedat la 26 iunie 1955 în Freiburg im Breisgau, Germania. El a fost un inginer șef german, proiectant șef și inventator. Zaschka este unul dintre primii pionieri germani de elicopter și este un pionier al zborului și al mașinii pliabile. Zaschka s-a dedicat în primul rând subiectelor aviației și auto, dar munca sa nu s-a limitat la acestea.

Engelbert Zaschka este un reprezentant al aeronavelor. În 1928 – 1929 Zaschka a dezvoltat și construit prima mașină pliabilă și în 1934 un avion timpuriu cu motor.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Prima mașină pliabilă din lume

Problemele de spațiu și de parcare ale zonelor metropolitane au început  în anii 1920. Construită în 1928 la Berlin, Zaschka era o mașină pliabilă cu 3 roți. Inventatorul său, Engelbert Zaschka, a fost impresionat de proiectul și de invenția sa.

Vehiculul cu 3 roți al lui Zaschka a fost proiectat astfel încât să poată fi demontat în 20 de minute și să poată fi dezasamblat în trei secțiuni principale, astfel încât vehiculul nu a necesitat un garaj. Fiecare secțiune a fost construită în jurul unui cadru tubular cu un corp de pânză întins peste cadru și prins în poziție. Motorul cu un cilindru răcit cu aer (radiatorul din față este doar un element de design) accelera până la 40-50 de kilometri pe oră. Vehiculul avea o roată din spate acționată cu lanț.

Era suficient să scoți câteva șuruburi din cadru (după ce îndepărtai învelișul de vinil, parbrizul, scaunul și coloana de direcție) și mașina era împărțită în trei secțiuni compacte care puteau fi depozitate în subsol sau în alt loc izolat.

Ideea a eșuat

Zaschka plănuia să producă în serie mașina, dar a trebuit să renunțe la această idee. Cadrul spațial s-a dovedit a fi prea complex pentru producția în masă, iar prețul final a depășit cu mult costul estimat inițial. O variantă a aceluiași automobil cu o caroserie portantă complet metalică era, deși mai puțin laborioasă de fabricat, nu mult mai ieftină și mult mai grea. Ideile de a folosi materiale precum cauciucul și lemnul armat ca materiale de caroserie, au rămas doar idei.

Automobilul fusese destinat segmentelor sărace ale populației. Potrivit inventatorului, mașina ar fi trebuit să fie ieftină (nu mai mult de 1.000 de mărci germane) și să nu devină un lux. Nu trebuia să ai nici loc de parcare pentru a o putea folosi, pentru că se putea dezasambla. Caracteristicile vehiculului au fost importante pentru Richard Buckminster Fuller și mașina lui Dymaxion în 1933.