Misterele din adâncurile oceanelor. Există de cel puţin trei ori mai multe forme de viaţă decât la suprafață. Ce au găsit aici cercetătorii

Oceanele lumii ascund în continuare nenumărate specii nedescoperite, în ciuda faptului că permanent sunt efectuate studii ale oamenilor de știință. Un nou studiu afirmă că misterele din adâncurile oceanelor ar fi de trei ori mai multe decât la suprafața pământului. Alfă la ce concluzie au ajuns cercetătorii.

Adâncurile oceanelor încă așteaptă să le fie descoperite misterele

Cercetătorii au secvențial ADN-ul din sedimentele de adâncime din întreaga lume și au descoperit că există de cel puțin trei ori mai multă viață pe fundul mării decât este mai sus. În plus, aproape două treimi din acea viață nu a fost încă identificată oficial.

„Se știe încă din anii 1960 că diversitatea speciilor este foarte mare în adâncuri, deci un număr foarte mare de specii. Ceea ce a fost nou despre acest studiu a fost că a existat o mulțime de diversitate nouă la nivel taxonomic superior”, a declarat coautorul Andrew Gooday, biolog de adâncime la Centrul Național de Oceanografie din Anglia.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cu alte cuvinte, există o mulțime de linii evolutive necunoscute care așteaptă să fie descoperite. Fundul oceanului adânc acoperă mai mult de jumătate din suprafața Pământului, dar găzduiește unele dintre cele mai puțin studiate ecosisteme, potrivit studiului.

Cercetările anterioare au analizat ADN-ul colectat prin coloana de apă de deasupra fundului oceanului până la suprafață, așa că acest ultim studiu a încercat să completeze imaginea și să ofere o viziune globală asupra biodiversității oceanului, analizând ADN-ul fundului mării din sedimentele de adâncime.

Echipa de cercetare a secvențiat ADN din 418 mostre de fundul mării colectate din toate bazinele oceanice majore între 2010 și 2016 și le-a comparat cu datele ADN existente din restul oceanului, separând ADN-ul cunoscut al organismelor moarte care se scufundaseră și a organismelor native de pe fundul mării.

În loc să încerce să identifice specii individuale din ADN, echipa s-a uitat la ceea ce ei au numit variante de secvență sau versiuni diferite de secvențe ADN, pentru a discrimina între grupurile majore de specii, cum ar fi familiile sau ordinele. Cea mai mare parte a ADN-ului fundului mării nu a putut fi atribuită unui grup cunoscut din arborele vieții, ceea ce înseamnă că a aparținut unei familii nedescoperite, ordinului sau altui grup taxonomic. Echipa sa concentrat pe ADN-ul eucariot de la organisme mici.

„Vorbim despre animale mici cu dimensiuni mai mici de un milimetru și, probabil, o mulțime de protozoare, o mulțime de organisme unicelulare”, a spus Gooday.

Fitoplanctonul reține dioxidul de carbon și îl depune în sedimente

Animalele mai mari, cum ar fi caracatițele, nu au fost secvențiate, așa că bogăția vieții de adâncime este probabil chiar mai mare decât ceea ce a descoperit echipa. Gooday a remarcat că au analizat, de asemenea, numai ADN-ul conținut în sedimente și nu aflorimente stâncoase sau alte nișe de adâncime în care ar putea trăi alte organisme.

Nu este cu totul surprinzător faptul că atât de multă biodiversitate se află adânc sub suprafața oceanului. Fundul oceanului este un mediu mai complex decât cel de deasupra acestuia, cu microhabitate precum recifele de corali adânci și vulcani subacvatici la care speciile să se adapteze.

Cercetătorii au aflat, de asemenea, mai multe despre rolul pe care îl joacă oceanul adânc în așa-numita pompă biologică, procesul prin care organismele oceanice, cum ar fi fitoplanctonul, absorb carbonul din atmosferă aproape de suprafață și se scufundă în adâncul mării, unde carbonul este depus în sedimentele. Echipa ar putea prezice puterea pompei pe baza compoziției ADN-ului din sedimente, astfel încât cercetătorii știu acum că unele comunități de plancton joacă un rol mai mare decât altele în absorbția dioxidului de carbon și în reglarea climei.