Repondent sau respondent? Care este de fapt varianta corectă

Limba română este destul de dificilă dacă ar fi să ne raportăm la gramatica acesteia. De cele mai multe ori, oamenii fac o confuzie între înțelesurile unor cuvinte. Așadar, care este varianta corectă: repondent sau respondent?

Care este varianta corectă dintre repondent sau respondent

De multe ori ne aflăm în fața unei perechi de cuvinte fără a ști concret care este varianta corectă. Este și cazul cuvintelor repondent și respondent față de care, de multe ori ezităm atunci când vine vorba despre alegerea uneia dintre variante. Dicționarele din limba română nu menționează nici cuvântul repondent dar nici respondent.

Așadar, repondent nu apare în DEX însă pe dexonline.ro acest cuvânt apare cu definiția potrivit căreia reprezintă o persoană care răspunde la un sondaj. Etimologia cuvântului ne arată că acest cuvânt provine din franțuzescul ”repondant” sau din engelezescul ”respondent”. La o căutare a cuvântului respondent, nici acesta nu apare, însă se regăsește în unele dicționare ortografice care sunt citate de către dexonline.ro.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Aici, definiția este una destul de similară pentru cuvântul repondent, fiind acea persoană care răspunde la un sondaj de opinie sau o anchetă. Dacă în franceză acesta are înțelesul ca fiind o persoană care răspunde la o anchetă sau un sondaj de opinie, în engleză, ”respondent” reprezintă persoana care dă informații în cadrul unui chestionar simplu.

Astfel, în limba română utilizăm 2 cuvinte de provenineță străină cu formă diferită. Chiar dacă niciunul dintre ele nu apare în DEX, acest lucru nu înseamnă că nu le putem utiliza, cu atât mai mult cu cât sunt deja cuvinte uzuale în domeniul sociologiei.

Perechi de cuvinte care creează confuzie

Confuziile din limba română sunt foarte des întâlnite în cazul paronimelor. Astfel verbele ”a asculta” și ”a ausculta”, ne pune de multe ori în dificultate și uneori alegem forma greșită. Dacă ”a ascult” înseamnă după cum bine știm utilizarea simțului auzului, ”a ausculta” reprezintă a verifica funcționarea organelor interne cu ajutorul urechii sau a unui stetoscop în scopul de a pune un diagnostic.

În același context facem apel și la verbele ”a apropia” și ”a apropria” care, la rândul lor au înțelesuri diferite. Dacă primul este un verb destul de uzual și  are sensul de a te deplasa în direcția unui obiect sau a unei persoane, în cazul celui de-al doilea verb are sensul de a-ți atribui un lucru care nu îți aparține sau a face ca un lucru să fie potrivit unui anumit scop.

Tot din categoria verbelor care creează confuzie fac parte și ”a preleva” și ”a se prevala”. ”A preleva” este întâlnit cu precădere în domeniul juridic având sensul de a extrage sau de a recolta un eșantion de țesut sau lichid organic în scopul de a fi studiat. În cazul verbului ”a se prevala” acesta are semnificația de a se folosi ceva în vederea atingerii unui scop.

O asemănare izbitoare este și în cazul verbelor ”a revela” și ”a releva”. Primul verb înseamnă a se face cunoscut prin inspirație divină sau a dezvălui, în timp ce în cazul verbului ”a releva” înseamnă a scoate în evidență, a se face remarcat sau a sublinia un anumit lucru.