Cel mai probabil, toată lumea a auzit, măcar o dată, expresia „a băga mâna în foc pentru cineva”. Spunem de obicei acest lucru atunci când vrem să precizăm faptul că avem încredere totală în o anume persoană. Află în continuarea acestui articol de unde provine și cum a luat naștere celebra zicală.
Deși este folosită frecvent în zilele noastre, această expresie are legătură cu un vechi obicei practicat în perioada Evului Mediu. Mai exact, acest obicei era folosit pentru a determina dacă o persoană este sau nu vinovată.
La vremea respectivă, cel judecat trebuia să țină un fier înroșit în mână, iar în funcție de arsurile suferite era determinată vinovăția sau nevinovăția acelui om. În Occident, persoana în cauză trebuia să bage mâna într-o mănușă de fier înroșită în jar.
Aceste practici purtau denumirea de „ordalii” și erau considerate un fel de „probe” judiciare. Se considera că persoanele care nu rezistă la această probă erau vinovate. Cu toate acestea, proba focului era practicată doar în clasele sociale de jos. Pe de altă parte, nobilii se duelau, iar cel care era ucis sau rănit în timpul duelului era considerat vinovat, potrivit lui Artur Gorovei, etnograf și folclorist român.
După cum menționa Artur Gorovei în cartea „Descântecele românilor”, verdictul era dat în funcție de cât de repede se vindecau rănile. Servitorii și oamenii de rând „făceau proba cu apă clocotită, cu ulei și grăsime clocotită sau cu plumb topit.
Această practică era folosită și de triburile germanice pentru a determina nevinovăția sau vinovăția unei persoane. Dacă cineva încălca o regulă sau a comitea o infracțiune, atunci acea persoană era forțată să pună mâna în foc sau să țină un fier înroșit în mână. Dacă termina procesul fără răni prea grave, se spunea despre persoana în cauză a fost găsită nevinovată de către zei.
În zilele noastre, această zicală este folosită frecvent, iar după cum spuneam și în primele rânduri are semnificația de „a garanta pentru o persoană”, „a susține cu toată convingerea” sau „a nu avea îndoială” cu privire la persoana respectivă. Un astfel de exemplu ar fi: „Nu știu ce să spun despre Alexandru, însă pentru Ioan bag mâna în foc că nu ar face asta!”