Când a fost adoptată Constituția SUA și prin ce schimbări a trecut de-a lungul timpului

Statele Unite ale Americii este cunoscut de foarte mulți ca tărâmul tuturor posibilităților. Probabil că așa este și mulți visează să ajungă acolo cândva, însă ar trebui să începi să afli câte ceva și despre istoria SUA și când a fost adoptată Constituția uneia dintre cele mai mari puteri ale lumii.

În ce an a fost adoptată Constituția SUA

Constituția SUA a fost scrisă în data de 16 septembrie 1787 și ratificată în nouă dintre cele 13 state care au fost inițial, un an mai tîrziu. Chiar dacă este cea mai veche constituție din lume, acest lucru nu înseamnă că de-a lungul timpului, actul nu a suferit modificări. Cei care au fondat documentul, intenționau să fie unul flexibil pentru a putea fi adaptat ulterioarelor schimbări.

Unul dintre cei cinci bărbați care au participat la elaborarea Constituției, Edmund Randolph a afirmat că scopul era de a ”insera numai principii esențiale pentru ca operațiunile guvernamentale să nu înfundate prin transformarea acelor dispoziții permanente și inalterabile, care ar trebui să fie adaptat timpurilor și evenimentelor”.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

23 de amendamente suplimentare ale Constituției au fost adoptate în momentul în care a fost adoptată și Declarația drepturilor din anul 1971. Statele au ratificat doar 17 dintre cele 23 de amendamente și totuși, sistemul politic și juric al țării au venit prin interpretarea legislației în vigoare, decât să adauge unele legi noi.

Criticile aduse Constituției la acea vreme arătau că acest document nu face o referire foarte clară la protejarea drepturilor indivizilor față de noul guvern. În acest sens, James Madison a elaborat o listă de drepturi ale cetățenilor pe care guvernul federal nu avea puterea să le ia. În Declarația drrepturilor erau incluse și libertatea religioasă, cea de exprimare, libertatea presei, dreptul de a purta arme, dreptul la un proces și libertatea cu privire la percheziții și confiscăir nelegale.

Vicepreședintele menționat în Constituție

Constituția arăta că cel care se afla pe locul al doilea la alegerile prezidențiale devenea vicepreședinte, mențiune care aproape a declanșat o criză constituțională în anul 1800, atunci când Thomas Jefferson și colecul său, Aaron Burr au primit același număr de voturi. Cel de-al 12-lea amendament, ratificat în anul 1804, a impus ca alegătorii să voteze separat pentru președinte și vicepreședinte.

La peste 100 de ani mai târziu, amendamentul al 17-a schimba în același mod procesul electoral pentru Senatul SUA, oferind poporului mai degrabă decât legislativelor de stat, dreptul de a-și alege senatorii. Chiar dacă în ceea ce privește ramurile legislative și executive ale Guvernului, Constituția a primit numeroase schimbări, în ceea ce privește Curtea Supremă, lucrurile erau destul de obscure.

John Marshall, al patrulea judecător șef al națiunii, a fost cel care a stabilit puterea Curții afirmându-și dreptul de a declara neconstituționale actele Congresului. ”Este în mod emfatic datoria Departamentului Judiciar să spună care este legea”, a scris Marshall în cazul important Marbury împotriva Madison din anul 1803. De atunci, Curtea a jucat un rol din ce în ce mai activ în interpretarea legilor adoptate și a acțiunilor întreprinse de celelalte două ramuri și asigurarea respectării de către Constituție a ambelor.

La momentul constituirii Constituției, guvernele de stat individuale erau mai puternice decât guvernul central al noii națiuni. Acel echilibru de putere s-a schimbat rapid de-a lungul anilor, pe măsură ce guvernul federal s-a extins și a preluat un rol din ce în ce mai dominant. Federalismul a devenit legea țării datorită deciziilor Curții Supreme precum McCulloch împotriva Maryland din 1823, care a afirmat dreptul guvernului federal de a întreprinde acțiuni ”necesare și adecvate” pentru a satisface nevoile urgente ale națiunii.

Dreptul la vot pentru toți locuitorii țării

În urma Războiului Civil, trei „Amendamente de reconstrucție” au căutat să realizeze mai pe deplin idealul fondatorilor ca toți oamenii să fie egali. În timp ce al 13-lea amendament a abolit sclavia în Statele Unite, al 14-lea amendament a extins statutul cetățenilor la afro-americani, contrazicând hotărârea Curții Supreme din Dred Scott împotriva Sandford din 1857.

Al 15-lea amendament a asigurat drepturile de vot pentru bărbații de culoare, deși statele din sud vor găsi în curând modalități de restricționare a acestor drepturi. În 1920, după ratificarea celui de-al 19-lea amendament, a acordat pentru prima dată drepturi de vot tuturor femeilor americane. Liderul votantului Carrie Chapman Catt a declarat memorabil că ”Pentru a scoate efectiv cuvântul” bărbat ”din Constituție, a durat 52 și doi de ani de campanie fără pauză din partea femeilor”.

De-a lungul secolului al XIX-lea și până în secolul al XX-lea, Congresul a fost ramura dominantă a guvernului, așa cum intenționau cadrele constituționale. Deși unii președinți anteriori, inclusiv Andrew Jackson, Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt și Woodrow Wilson au revendicat mai multe puteri pentru ei înșiși, mai ales în timp de război, președinția lui Franklin D. Roosevelt a marcat un punct de cotitură în extinderea puterii executive. În ciuda adoptării celui de-al 22-lea amendament, care a limitat viitorii președinți la doar două mandate, puterea tot mai mare a președinției a fost o tendință care nu a dat semne de încetinire.