Când și cum au apărut banii pe teritoriul României. Cum arătau primele monede. Scurt istoric

Te-ai întrebat vreodată cum au apărut banii pe teritoriul României? Sau care este cea mai veche monedă românească? Moneda națională de astăzi, Leul, a fost stabilită în 1867, dar puțini știu cum erau plătite înainte taxele, vama și orice alt lucru. Descoperă, în rândurile de mai jos, o scurtă istorie a banilor din țara noastră.

Cum au apărut banii pe teritoriul României

De-a lungul timpului, în Romania au circulat mai multe tipuri de monede: talerii turcești, zloți, galbeni austrieci și ungurești, țechini venețieni, carboave rusești, în total peste 100 de tipuri de monede. Dar, spre deosebire de alte regiuni ale țării, în Transilvania a existat mereu influența Europei vestice. Astfel că, începând cu anul 1538 au circulat dinari, oboli, taleri, ducați, guldeni, creițari, groși.

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul țării noastre este drahma de argint care cântărea aproximativ 8 grame, emisă de pólisul (oraşul) grecesc Histria în anul 480 î.Hr.. Aceasta avea reprezentate câteva simboluri: vulturul, delfinul si numele cetății. A fost urmată şi de alte emisiuni de monedă ale polisurilor greceşti din Dobrogea.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Geto-dacii utilizau monede macedonene, după care au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu ale celţilor, urmate fiind de celebrii kosoni de aur. Monedele romane, precum denarii republicani sau imperiali, au pătruns şi ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupaţia romană, continuân să circule şi după retragerea aureliană. Au fost mai apoi înlocuiți cu monede bizantine.

Vladislav I a introdus sistemul monetar în Ţara Românească+

De la troc, schimbul în natură care a reprezentat secole întregi schimburile comerciale, până la leul de astăzi, istoria banilor româneşti a avut un parcurs foarte interesant. Cu toate că au existat încercări de construi un sistem monetar autentic încă din secolul XIV, Vladislav I a reușit să facă acest lucru în Ţara Românească abia în jurul anului 1365.

Potrivit istoriei monedei de pe site-ul BNR (Banca Naţională a României), sistemul monetar cuprindea trei valori: ducaţi, cu o greutate medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat) şi bani (0, 35 grame=1/2 dinar=1/3 ducat). Ele au reprezentat începutul istoriei monedei pe acest teritoriu.

Până la crearea sistemului monetar modern de astăzi, în 1867, au mai existat doar două încercări de a emite monede: în anul 1658, când Mihnea III (1658-1659) a bătut şilingi cu propria efigie, şi în anul 1713, când, la împlinirea a 25 de ani de domnie, Constantin Brâncoveanu a realizat o serie de monede-medalii din aur şi argint.

Pe monede, era inscripționat chipul domnitorului Brâncoveanu, având pe cap o cucă, o căciulă înaltă, cu pene de struţ, și îmbrăcat cu haină de fir peste care era pusă mantia domnească cu guler de hermină, încheiată cu o agrafă cu pietre preţiose. Acest lucru era de neconceput în religia musulmană, astfel că a fost unul dintre capetele de acuzare aduse domnului la Poarta Otomană.

Istoria monetară giurgiuveană

Fiind vreme de patru secole sub dominaţie turcească, Giurgiu are în spate o istorie monetară bogată şi interesantă. Poartă între Occident şi Levant, cetatea Giurgiu a fost mult timp locul în care se făceau tranzacţiile dintre negustorii de toate naţionalităţile. Așadar, pe aici au trecut toate monedele emise de Înalta Poartă: aspri, irmilici, mahmudele sau firfirici.

Banii pe teritoriul României. Ardeal

Sitemul monetar din Transilvania reflectă pe deplin statutul pe care această provincie l-a avut de-a lungul vremii: parte a Regatului maghiar, principat autonom sub suzeranitate otomană şi, ulterior, habsburgică. Banii care au fost bătuți aici de regele Unagariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), și ulterior de urmaşul său, Ludovic cel Mare (1342-1382), erau groşii din argint, după modelul din Praga, şi dinarii după modelul slavon.

Dar a avut și monedă proprie. În Evul Mediu, moneda etalon a fost, pe rând, dinarul, grosul şi talerul. După transformarea Transilvaniei în principat autonom sub suzeranitate turcească (1541), a fost emisă o monedă în nume propriu. Acesta deriva din cel al Regatului maghiar, cu unele influenţe germane şi poloneze: ducaţi de aur, cu greutatea de 3,5 g şi multipli de 2, până la 100 de ducaţi, taleri de argint, care cântăreau circa 30 grame şi dubli taleri.

Ce bani existau în Banatul de altădată

Cele mai vechi monede din această zonă au fost emise de Regatul Maghiar, încă din timpul dinastiei Arpadiene. După ce Timişoara a devebit capitala Ungariei, odată cu mutarea lui Carol Robert de Anjou în cetate (1316-1323), au apărut Denarii de aur. Ulterior, în 1325, a început să se folosească o nouă monedă, florentinu (mai târziu forint).

Potrivit Historia, înainte de ocupaţia otomană, au început să circule Ducaţii, monede fie din argint fie din aur, ce erau emise în diferite ţări din Europa, începând din Evul Mediu până la începutul Primului Război Mondial.

Istoria banilor în Moldova

În vremuri tulburi, când provinciile de astăzi se aflau la interferenţa marilor puteri străine, un domnitor moldav a avut îndrăznit totul să emită emisiuni monetare proprie. După câteva secole în care pe teritoriul actual al Moldoveiau trecut diverse triburi nomade, precum goţii, hunii, gepizii, avarii, slavii sau tătarii, regiunea a arătat primele semne de independenţă în a doua jumătate a secolului  XIV.

Pasul către definirea statutului de putere a fost făcut de către Petru I Muşat, cel care s-a aflat la conducere între 1375 şi 1392.