Cine a fost Sfântul Iacob, prăznuit pe 27 noiembrie în calendarul creștin-ortodox

În calendarul creștin-ortodox, Sfântul Iacob este pomenit, în fiecare an, la data de 27 noiembrie. El a trăit în Persia, în secolul al IV-lea pe vremea împăratului Arcadius. Află în rândurile următoare cine a fost Sfântul Iacob și alte detalii importante din viața sa.

Cine a fost Sfântul Iacob, pomenit în calendarul creștin-ortodox pe 27 noiembrie

Pomenit în calendarul ortodox la 27 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic Iacob prevenea dintr-o familie de creștini. Se spune că el avea multă bogăție și cinste pentru că era foarte apropiat de împărat, având funcții înalte în administrația persană. Ei bine, din cauza vieții de la curte, Sf. Iacob a fost ispitit de ritualurile mazdeene și a ajuns să jertfească zeilor.

”Și a fost rânduit de dânsul mai mare în palatele împărătești. Dar i s-a întâmplat să se înșele cu facerile de bine cele multe și cu cinstirile împărătești și a cădea din credință, încât a adus jertfă idolilor și s-a închinat lor împreună cu împăratul”, după cum se arată în ”Viețile Sfinților”.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Așadar, Sfântul Iacob s-a lepădat de credința creștină, iar din acest motiv, mama și soția s-a s-au îndepărtat de el. Ei bine, ulterior el si-a venit în fire și s-a pocăit. În timp ce plângea, citind scrisoarea mamei sale, Sfântul Iacob a fost văzut de către un slujbaș de la curtea regelui și a fost pârât. Așadar, întrebat de împărat dacă este ”nazarinean”, el a recunoscut că este creștin.

Viața și moartea Sfântului Mucenic Iacob Persul

Astfel, pentru a face din el un exemplu pentru cei care doresc să îmbrățișeze credința creștină, împăratul a poruncit ca acesta să fie supus la chinuri groaznice, înainte de a fi ucis. Mai exact, fiecare mădular al său a fost tăiat. Se spune că torționarii au tăiat vreme de câteva ceasuri din corpul acestuia, iar în tot acest timp din trupul său a iești o mireasmă frumoasă e chiparos.

Potrivit sursei citate, când chinuitorii au încetat să-l mai taie, Sfântul Iacob a strigat către Dumnezeu: ”Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, Atotţiitorule, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Cel ce ești lăudat de heruvimi și slăvit de serafimi și preamărit de toate cetele cerești, precum și de toată suflarea, caută spre mine, Dumnezeule al viilor și al morților, și mă auzi pe mine care sunt abia viu. Căci iată că îmi sunt tăiate toate mădularele și zace trupul meu o parte mort și altă parte încă puțin viu. Și nu am picioare cu care să stau înaintea Ta, Doamne; nu am mâini pe care să le ridic spre rugăciune către Tine, Stăpâne.

Nu am genunchi pe care, căzând, să mă închin Ție, Ziditorului meu; mâinile, picioarele, umerii și pulpele mele îmi sunt tăiate, iar eu sunt aruncat înaintea ta, Atotvăzătorule ca o casă căzută și ca un copac fără de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu mă lăsa până în sfârșit, ci scoate din temniță sufletul meu”.

După ce a rostit aceste cuvinte, unul dintre cei care stăteau înaintea lui a luat un cuțit și i-a tăiat sfințitul cap. După lăsarea serii, credincioșii au adunat toate părțile trupului și le-au îngropat la un loc.