Home » Când, unde, cum » Cum apar oazele în deșert și cum rezistă

Cum apar oazele în deșert și cum rezistă

Manolică Anca / 26.07.2022, 15:51
Cum apar oazele în deșert și cum rezistă

În timpul unei călătorii prin deșert, prin oceanul de nisip și sub un soare arzător, o oază printre dune este unul dintre cele mai bune lucruri care ți se pot întâmpla. Dar cum apar oazele în deșert și cum rezistă? Descoperă mai multe curiozități, în rândurile de mai jos.

Cum se formează oazele în deșert. Care este secretul

O oază este o formă rară de peisaj, o raritate care caracterizează deșerturile non-polare (Antarctica este cel mai mare deșert, dar nu are oaze). În ceea ce privește dimensiunile, acestea pot varia de la o mică lagună cu câțiva palmieri până la o întindere imensă de apă, cu vegetație abundentă de-a lungul țărmului, un refugiu pentru animalele sălbatice și chiar așezări umane și câmpuri de culturi.

Dar care este secretul, având în vedere că ploaia, zăpada și alte forme de precipitații sunt rare în deșerturi? De fapt, acesta este principalul detaliu prin care se definesc deșerturile. În rarele ocazii în care plouă, apa se infiltrează rapid prin nisip și roci și se pierde în subteran. Puțina apă reținută la suprafață se evaporă rapid din cauza căldurii solului.

Cu toate acestea, chiar dacă precipitațiile sunt puține, orice deșert are limite, iar dincolo de aceste limite se află zone cu alte tendințe climatice, unde poate ploua sau ninge. Unde se pot forma râuri de proporții uriașe.

Nilul, de exemplu, este unul dintre cele mai mari râuri din lume și se învecinează cu deșertul Sahara, al doilea deșert ca mărime din lume după Antarctica și cel mai mare dintre deșerturile fierbinți.

Aceste corpuri de apă nu există doar la suprafață. Prin subsol se pot întinde pe kilometri întregi, infiltrându-se printre straturile de rocă, chiar și sub tone și tone de nisip din deșert. Acest strat de subsol complet inundat reprezintă pânza freatică.

Când dunele se mișcă

Dunele din deșert sunt structuri geomorfologice mobile. Fără plante care să țină solul în loc cu rădăcinile lor, nisipul se deplasează de la vânt, formând noi dune și dispărând cele vechi în perioade scurte de timp.

Oază în deșert
Oază în deșert

La un moment dat, se poate forma o groapă suficient de adâncă pentru a expune pânza freatică lumii exterioare. Se produce apoi un izvor, din care începe să curgă apă. Și acolo, alimentată de apa subterană, se va forma o lagună.

Atunci când se întâmplă acest lucru, semințele de plante aduse de vânt sau de animale și amestecate cu nisipul pot germina și prospera. Plantele uscate și latente, purtate și ele de vânt, se vor rostogoli pe versant și, la contactul cu apa, se vor rehidrata și vor înverzi.

Potrivit muyinteresante.es, dacă plantele reușesc să prindă rădăcini și să se stabilească, înainte ca laguna să se usuce sau să fie acoperită din nou cu nisip, ele vor începe să formeze sol și să-l fixeze cu rădăcinile lor, favorizând conservarea noii oaze. În multe cazuri, însăși natura nisipului, bogat în exoschelete fosilizate de diatomee, acționează ca un îngrășământ, oferind un mare sprijin oazei.

Cum se mențin oazele

Cele mai multe dintre oazele care se formează reprezintă mici lagune care durează pentru o perioadă scurtă de timp, doar cât timp pentru ca plantele să-și completeze ciclul de viață și să-și împrăștie semințele în vânt, înainte de a se usca prin evaporare și transpirație sau de a fi îngropate sub tone de nisip.

Cu toate acestea, atunci când o oază are suficientă vegetație, aceasta temperează mediul prin evapotranspirație, favorizând temperaturi mai potrivite. Deoarece suprafața oazei este mai rece decât deșertul din jur, aceasta generează curenți de aer care coboară deasupra oazei și urcă în afara ei.

Acest fenomen reduce prezența aerului cald și uscat în jurul oazei, ajutând în același timp la extinderea oazei prin deplasarea dunelor din jur și, în același timp, la creșterea stabilității atmosferice deasupra oazei, reducând pierderile de apă.

Cu cât oaza este mai mare, cu atât mai mare este acest efect. Dacă pânza freatică este bine susținută și apa este suficient de abundentă, se pot forma lacuri mari, care sunt menținute în echilibru. Aceste oaze pot dura ani, secole sau chiar milenii și, în unele cazuri, au un nume propriu: oaza El Kharga din Egipt, Huacachina din Peru, Dunhuang din China sau Tamerza din Tunisia.