De ce se trage clopotul în bisericile ortodoxe din România și care este de fapt semnificația acestei practici

În bisericile ortodoxe din România, clopotul are un vădit caracter de înștiințare încă de la început. Adică, este semnul începutului unei slujbe şi un mod de chemare a credincioşilor. În vechime, în funcție de bătaia clopotelor, credinciosul înțelegea importanţa fiecărei sărbători, dar şi ceasul începutului slujbei, având în vedere că într-o perioadă calendarele şi orologiile nu erau la îndemâna oricui.

De ce se trage clopotul în bisericile ortodoxe din România

Trasul clopotului este o practică străveche în Biserica Ortodoxă, fiind folosită atât pentru a anunţa bucuria şi rugăciunea, cât şi necazul şi primejdia. Paulin de Nola din Campania (353-431) l-a introdus ca obiect de cult în Biserică, la sfârşitul secolului IV, de unde şi denumirea apuseană de „campane” dată acestora.

Potrivit crestinortodox.ro, lui Paulin de Nola i-ar fi apărut într-un vis un câmp de flori de unde venea un sunet plăcut. După ce s-a trezit, el a ordonat turnarea în topitorie a unor clopote, în formă de cupă de floare (narcisă). Dar, în nicio operă de-ale sale nu sunt menţionate însă clopotele. Ele apar în secolul VII, când Papa Savinian reuşeşte să dea importanţă clopotului, în viaţa de cult.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Momente importante din viaţa Bisericii

Clopotele, alături de toacă, se trag atunci când încep slujbele sau marchează momente importante din cadrul lor. Iată ce spune unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai României, părintele Arsenie Papacioc, despre rostul clopotelor:

„Trebuie să aducem la cunostinţa oamenilor învăţătura creştină. N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natură sufletească, ceva care ne atrage atenţia: Cheamă viii, plâng morţii, împrăştie viforele! Împrăştie dracii şi trăsnetele.”

Sunetul produs de clopote este înălţător şi, totodată, prezintă un criteriu al armoniei universale. Clinchetul are pretutindeni putere de purificare, alungă duhurile rele sau măcar avertizează de apropierea acestora. Așadar, clopotul în bisericile ortodoxe sunt simbolul chemării divine, supunerii faţă de cuvântul lui Dumnezeu, o comunicare între cer şi pământ.

Când se bat, mai exact, clopotele

Clopotele se bat în diverse momente din timpul unei zile liturgice, fie alături de toacă şi, de regulă, după baterea acesteia, fie singure. Practic, la începutul slujbelor importante şi la unele momente din cadrul acestora, la slujba de seară, la miezul nopţii, dimineaţa, la începutul Sfintei Liturghii.

De asemenea, ele se bat atunci când moare cineva, cu un sunet prelung şi rar. Sau, în caz de incendiu, război sau revoluţii ori alte evenimente deosebite, cum ar fi: calamităţi, inundaţii sau grindină, ele bătând precipitat şi alarmant. Se spune că acestea pot împrăștia chiar și furtunile pe care diavolul le stârneşte. Demult, creştinii trăgeau clopotele imediat cum auzeau tunete, pentru împrăștierea norilor. Totodată, îi orientau pe cei rătăciţi pe vreme rea sau alungau animale şi păsări de pradă.

Clopotele sunt făcute dintr-un aliaj special, în care predomină alama, de unde și sonoritatea lor. Se folosește un bronz special alcăuit din staniu, nichel, argint şi cupru. Puritatea acestuia este fundamentală pentru a obţine un clopot de calitate. Prezenţa impurităţilor se face simțită în timbrul şi sonoritatea clopotelor.