Istoria crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Cine a găsit-o și ce s-a ales de ea

Mântuitorul a fost răstignit pe cruce, din jertfă pentru noi, pentru a ni se ierta păcatele. O jertfă mulțumită căreia am redevenit fiii și moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu. Iar de atunci, crucea este cel mai cunoscut simbol religios din istoria lumii, este însuși simbolul creștinismului. Citește în cele ce urmează o scurtă trecere prin istoria crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Istoria crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos

De-a lungul veacurilor, tradiția creștină a transmis din generație în generație o impresionantă și tulburătoare istorie, care vorbește, printre altele, și de momentul răstignirii pe Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. O jertfă prin care am redevenit fiii și moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu.

După ce Mântuitorul a fost coborât de pe Sfânta Cruce, se spune că lemnul a fost îngropat undeva la poalele Golgotei. O altă variantă spune că soldații romani ar fi adunat cele trei cruci și le-ar fi aruncat într-o cisternă săpată în piatră, în apropiere de Golgota, loc în care se colecta apa de ploaie necesară consumului orașului.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Doar că, de-a lungul timpului, această cisternă săpată în piatră a fost dezafectată, oamenii ajungând să arunce gunoaiele în ea. Trei secole mai târziu, în anul 326, mama împăratului Constantin cel Mare, Elena, ajunsă în Ierusalim, a poruncit să se găsească Crucea pe care a fost răstignit Iisus.

Cum a fost găsită crucea

După îndelungi săpături în jurul Ierusalimului, Sfânta Cruce a fost găsită, putând fi deosebită de celelalte două prin faptul că avea cuie bătute în ea. Ceilalți doi tâlhari fuseseră legați cu funii pe crucile lor. Totodată, pentru a fi siguri, crucea a fost așezată peste un mort, care a înviat și a rostit cuvinte de slavă Domnului.

De la Ambrozie, Rufinus și alți Părinți și scriitori bisericești aflăm că Sfânta Elena a trimis acasă, fiului ei Constantin, o parte din lemnul Sfintei Cruci și două cuie din cele care au fost pironite în trupul Domnului, unul dintre ele fiind ulterior încastrat într-o diademă. Crucea a fost pusă apoi în Bazilica „Sfânta Cruce” din Ierusalim, zidită de împărăteasă. De asemenea, au mai fost așezate un cui și placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI.

Însă, începutul cultului public și oficial al Crucii lui Iisus a avut loc în anul 335, atunci când a fost sfințită bisericia zidită de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului și al îngropării lui Iisus, cunoscută ca Biserică a Sfântului Mormânt.

A fost luată ca pradă de război de către perși

Dar în anii ce au urmat, istoria crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos a fost una zbuciumată. Multe date nu concordă, motiv pentru care este greu de stabilit cu exactitate adevărul. Unele surse catolice spun că, după aproape trei secole, în anul 615, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luată ca pradă de război de către perșii ce au invadat și au cucerit Ierusalimul, sub conducerea lui Cosroe Parviz, și mutată la Ctesifon.

14 ani mai târziu, împăratul Heraclie al Bizanțului a adus-o din nou la Ierusalim, depunând-o, în anul 629, la Biserica Sfântului Mormânt. Pe 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a înălțat-o în fața tuturor creștinilor.

Între anii 634-635, lemnul a fost mutat de la Ierusalim la Constantinopol (și înapoi) într-o procesiune solemnă, fiind amintită chiar și astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.

Crucea lui Iisus, pierdută și regăsită

Tot sursele catolice susțin că urmele acestei părți din Cruce ar fi pierdute definitiv. Relicva, ascunsă în 1009, redescoperită și reașezată în Biserica Sfântului Mormânt în 1099 de cruciați, a ajuns în 1187 în mâinile lui Salladin, în timpul bătăliei de la Hattin. Ea fusese adusă de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului, din sfânta relicvă rămânând doar bucățile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol și la Roma.

Fragmentul din Sfânta Cruce, aflat în capela Pharos a palatului imperial de pe malul Bosforului, și celelalte relicve ale Patimilor care se regăseau aici au fost cumpărate între 1241 și 1242 de regele Franței, Ludovic al IX-lea, de la împăratul latin de Constantinopol. Crucea a fost depusă în Sainte Chapelle, în 1248, de unde a dispărut în timpul Revoluției franceze.

Potrivit basilica.ro, astăzi, părți din lemnul Sfintei Cruci se regăsesc la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, în Grecia, Muntele Athos, Veneția, în Franța (Saint Sernin de Toulouse; Capela „La Vraie-Croix” din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul „Sfânta Cruce” din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana) precum și în alte lăcașuri de cult din lume.

Din fericire, și o biserică din România are o bucată din crucea pe care a fost răstignit Iisus. Aceasta a ajuns în România în anul 2004, atunci când se sărbătorea Sfântul Nicolae. Ea a fost donată de către preoții olandezi, după ce vreme de aproape 1.000 de ani a stat la Catedrala Sfântul Gertrudis, din Amsterdam.

Astăzi, ea se află la schitul din stațiunea montană Păltiniș, din județul Sibiu. Aici a ajuns în anul 2006, atunci când a fost donată de către P.S. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a adus-o de la Poiana Mărului, din Caraș-Severin.