Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii se sărbătorește, potrivit calendarului ortodox, în fiecare an, pe 14 septembrie. Este o sărbătoare cu post aspru și multă rugăciune, de care se leagă diferite tradiții și superstiții. Obiceiul care atrage belșugul
Înălțarea Sfintei Cruci este a doua mare sărbătoare din luna septembrie, după Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. Față de alte sărbători creștine, Înălţarea Sfintei Cruci se sărbătorește cu post aspru, Crucea fiind un simbolul victoriei asupra morţii şi păcatului.
Ziua Crucii marchează două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în vremea împăratului bizantin Heraclius, în 629 ,care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Înainte de începutul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratului Constantin i-a apărut o viziune: în plină zi, s-a ivit o cruce pe cer, formată din stele, care ilustra vorbele: „Prin acest semn vei învinge”. Așa a și fost, pentru ca el a învins, iar mama sa a dat pruncă să se găsească Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo s-au decoperit trei cruci identice, a lui Iisus și două ale tâlharilor ucişi odată cu el.
Pentru a descoperi care dintre acelea era crucea pe care a fost răstignit Iisus, Macarie, patriarhul Ierusalimului, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. În momentul în care a aşezat lângă ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit rapid printre credincioși, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru cei care veneau să vadă Sfânta Cruce.
În anul 335 d. Hr., Patriarhul a poruncit Înălțarea Sfintei Cruci înr-un loc înalt, de unde să poată fi văzută de toată lumea. Acolo a fost zidită și o biserică de Sfântul Constantin cel Mare, denumită Biserica Învierii Domnului, care a fost sfințită pe 13 septembrie 335. În ziua următoare, patriarhul Macarie a mai arătat o dată lemnul sfânt al Crucii Răstignirii, pentru toate persoanele care au vrut să o vadă. De atunci, ziua a rămas în istorie ca fiind sărbătoarea Înălțării sau Arătării Sfintei Cruci.
În popor, ziua Înălțării Sfintei Cruci se mai numește și Ziua Crucii, Ziua Șarpelui sau Cârstovul Viilor, fiind considerată data care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Sub denumirea de Cârstovul Viilor este cunoscută cu precădere în zonele de deal şi sudice, în zonele viticole, și marchează începutul culegerii viilor.
Ziua Șarpelui se leagă de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi diversele alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, intrând în hibernare până în primăvară.