Muntele Sinai, locul în care Moise a primit cele 10 Porunci. Ce legătură nebănuită există cu Mănăstirea Sinaia

Potrivit legendei biblice, cele 10 Porunci ale Domnului, pe care le regăsim în Testament, au fost scrise iniţial pe două plăci de piatră. Acestea au fost înmânate de Însuși Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. Descoperă legătura nebănuită care există între Munteie Sinai și Mănăstirea Sinaia.

Muntele Sinai, locul în care Moise a primit cele 10 Porunci

Conform legendei biblice, chiar Dumnezeu i-a înmânat lui Moise Tablele Legii, două plăci de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci, pentru a fi predate poporului. Pentru aceasta, ele mai sunt numite şi „Legile lui Moise”, constituind astăzi cartea de căpătâi a iudaismului, Tora.

Plăcile gravate cu cele 10 Porunci sunt de negăsit de când, în anul 596 î.Hr, armata lui Nabucodonosor al II-lea a distrus templul în care se afla Chivotul Puterii, respectiv cutia în care acestea erau păstrare cu sfințenie.

Nu este cunoscută forma și nici dimensiunea pe care erau gravate poruncile, însă potrivit legilor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, iar lungimea laturii fiecărui cub era de măsura unui cot. Acestea erau gravate pe toată suprafața, internă și externă, deoarece fiecare cub avea câte o gaură în formă de cilindru.

Ce legătură nebănuită există cu Mănăstirea Sinaia

Mănăstirea Sinaia este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Prahova, cu o istorie de peste 300 de ani. De existenţa ei se leagă identitatea istorică a oraşului, aceasta fiind prima construcție care s-a ridicat aici. A fost şi prima mănăstire şi biserică din România electrificată, prin grija Regelui Carol I

Potrivit atestărilor documentare, Mănăstirea Sinaia datează din secolul XVII, fiind ridicată de Marele Spătar Mihail Cantacuzino. Acesta a mers într-un pelerinaj la Locurile Sfinte alături de mama sa, Elena, și sora sa, Stanca, ajungând și Muntele Sinai, unde s-a rugat în mănăstirea „Sfânta Ecaterina”.

Impresionat fiind de măreția locurilor vizitate, la reîntoarcerea în Țara Românească, Cantacuzino a decis să ridice un lăcaș de cult. Frumoasa mănăstire a numit-o Sinaia, „în amintirea Sinaiei celei mari”,  mănăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria. Construcţia mănăstirii a început în anul 1690 şi a durat până în 1695.

„Am zidit din temelie şi am înălţat un schiţişor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari şi după-cum arată şi Patriarchul Ţarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste şi cucernicie ce avea către sfântul şi de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”, se arată în actul de fondare al bisericii, potrivit Adevărul.ro.

Forma bisericii vechi, puţin obişnuită în epocă

La începuturi, mănăstirea a fost construită pentru a adăposti doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului care şi-a ales doisprezece apostoli), însă, cu timpul, numărul a crescut, apărând necesitatea construirii unei biserici mai mare şi a unor chilii suplimentare. Noile construcţii (care fac parte din ceea ce este astăzi „curtea nouă”), au fost ridicate între anii 1842-1846.

Vechea biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil brâncovenesc, arhitectură caracteristică Ţării Româneşti, Acest stil de influenţă barocă este caracterizat prin coloanele sculptate în piatră şi ornate cu motive florale şi vegetale (floare de crin, frunză de stejar).

Mănăstirea Sinaia este inclusă în Lista monumentelor istorice din România

Portalul intrării în pronaos, care este sculptat în piatră, este foarte important, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, şi în partea stângă pe fratele lui, Arhiereul Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul se regăseşte stema familiei fondatoare, familia Cantacuzino, un vultur bicefal care ţine în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul şi crucea.

Cupola pridvorului are pictate  scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea Mânăstirii de la Muntele Sinai), a Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei şi al militarilor) şi a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Ţării Românești).

Muzeul mănăstirii deține câteva obiecte de cult rare: prima Biblie tradusă şi tipărită în română la Bucureşti (prin grija domnitorului Şerban Cantacuzino, în anul 1688) şi o deosebită colecţie de icoane.