Poarta Iadului. Locul din lume unde se spune că ar exista misteriosul portal către „lumea subterană”

În sud-vestul Turciei, ruinele străvechi ale așezării Hierapolis ascund de mult timp un secret despre așa-numită „Poarta Iadului”. Recent, o echipă de arheologi a descoperit adevărul din spatele miturilor romane. Iată ce se spune că se întâmpla în „lumea subterană”

Pamukkale, locul strălucitor din vestul Turciei

În Pamukkale din vestul Turciei, o imensă formațiune de roci albe se înalță deasupra câmpiei din jur. Muntele, de un alb strălucitor de la calcarul pietrificat, ajunge în cascade până la fundul văii, cu stalactite înghețate înconjurate de sute de bazine cu apă turcoaz.

Aceste stânci sunt formate din travertin, roci de calcar care au apărut pe parcursul a peste 400.000 de ani din cauza izvoarelor minerale. Apa care curge lasă în urma sa un mare depozit de carbonat de calciu alb strălucitor, cu o lungime de aproape 3 kilometri și 160 de metri înălțime. Grație spectacolului oferit, această zonă a devenit una dintre cele mai populare atracții turistice din țară.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Iar în vârful stâncilor albe de la Pamukkale se regăsește o atracție și mai fascinantă: ruinele frumosului oraș antic Hierapolis. Acesta a fost fondat la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr. de regii attalizi din Pergamon, înainte de a fi preluat de romani în 133 d.Hr. Aflat sub stăpânirea lor, așezarea a devenit un oraș balnear înfloritor. În secolul al III-lea, vizitatorii de peste tot veneau să admire peisajul și să se scalde în apele despre care se spunea că au puteri vindecătoare.

„Până la mijlocul secolului al II-lea, Hierapolis a fost un oraș balnear frumos, plin de viață, cu ceea ce îmi imaginez că era o populație mai dinamică și mai diversă decât majoritatea, având în vedere popularitatea unor astfel de locuri printre vizitatori”, declară dr. Sarah Yeomans, arheolog în cadrul Universității din California de Sud.

Ce mistere ascunde Poarta Iadului

Însă Hierapolis era cunoscut în întreaga lume romană și pentru un alt motiv, mai înspăimântător. Se spunea că ar fi locul unde se regăsește „Poarta Iadului”, un loc de acces către lumea subterană. De aici se spune că respirația toxică a câinelui infernal cu trei capete Cerber ajungea pe pământ, luând ostatici în numele stăpânului său, zeul Pluto. A fost construit în acest loc chiar și un altar, Ploutonion, iar pelerinii veneau din întreaga regiune pentru a le da bani preoților templului să facă sacrificii pentru Pluto în numele lor.

Scriitorii din acele timpuri, printre care Pliniu cel Bătrân și geograful grec Strabon, au descris aceste sacrificii ca fiind un spectacol îngrozitor. Un preot ducea un animal, de regulă o oaie sau un taur, în altar și, în vreme ce animalul murea imediat, preotulul ar fi ieșit viu.

„Am aruncat vrăbii și imediat au murit”, a scris Strabo în cartea 13 a enciclopediei sale Geografia, vizibil uimiti și șocat de ceea ce văzuse.

Cum era posibil ca preoții să supraviețuiască

Cum ar putea fi un loc al morții? Cum pot preoții să supraviețuiască în timp ce animalele mor? La aceste întrebări a căutat să afle răspunsuri și Hardy Pfanz, profesor la Universitatea din Duisburg-Essen din Germania, care se ocupă cu studiul gazelor degajate în timpul proceselor geologice.

„Când am citit descrierile scriitorilor antici, am început să mă întreb dacă ar putea exista o explicație științifică. M-am întrebat dacă această „Poarta Iadului” ar putea fi o gură vulcanică”, a spus acesta.

Din dorința de a afla adevărul, Pfanz a mers în 2013 la Hierapolis. Iar răspunsul l-a obținut de repede. „Am văzut zeci de creaturi moarte în jurul intrării: șoareci, vrăbii, mulți gândaci, viespi și alte insecte. Am știut imediat că poveștile erau adevărate”, a declarat el.

Testând aerul din jurul orificiului de aerisire, el a descoperit că nivelurile toxice de dioxid de carbon erau extrem de ridicate. Aerul normal conține doar 0,04% CO2, însă acesta a descoperit cu stupoare că concentrația din jurul altarului a atins un nivel uimitor de 80%. Niveluri mortale, fără niciun dubiu.

Au fost create de același sistem geologic care a dus la formarea Pamukkale

Aceste niveluri extrem de ridicate de dioxid de carbon au fost cauzate de același sistem geologic care a creat izvoarele termale din zonă și terasele de travertin. Hierapolis este construit într-o zonă de falie tectonică activă de 35 kilometri, iar fisurile din scoarța terestră permit apei bogate în minerale și gazelor mortale să iasă la suprafață. O

Însă, mai rămânea întrebarea ce nu au murit și preoții din Ploutonion? Astfel, cercetătorul a revenit u an mai târziu aici, și de această dată a studiat concentrațiile de gaze în diferite momente ale zilei. El a desoperit că ziua, atunci când este cald, dioxidul de carbon se disipează rapid. „Dar, deoarece dioxidul de carbon este mai greu decât aerul, noaptea, când este mai răcoare, se acumulează în arenă, creând un lac letal de gaze la nivelul solului”, a mai explicat Pfanz.

Așadar, a ajuns la concluzia că animalele, stând cu nasul aproape de pământ, s-au sufocat rapid în acest nor toxic. Preoții, în schimb, pentru că stăteau în picioare, respirau niveluri mult mai scăzute de CO2 și au reușit să supraviețuiască.

„Când mi-am dar seama respirația legendară a lui Cerber este de fapt dioxid de carbon, stăteam chiar în fața arcadei. În acel moment, mi-am dat seama că am rezolvat un mister antic, a fost un sentiment de-a dreptul fantastic”, a spus Pfanz.

Astăzi, vizitând Ploutonion, este greu imaginat că aceste scene dramatice au fost cândva reale. Excavat și restaurat, în prezent este un loc foarte liniștit: un spațiu dreptunghiulară umplut cu aproximativ 25 cm de apă limpede, acoperită cu spumă minerală, și o intrare mică arcuită. Lângă, există scaune pentru spectatori, iar o statuie replică a lui Pluto privește benign în arenă.