TOP 3 lucruri inedite despre Arhimede, părintele matematicii

Marele om de știință din Grecia antică, fizician, matematician și inginer, Arhimede s-a născut în Siracuza în anul 287 î.Hr. Tatăl său ar fi astronomul Fidias care s-a ocupat de educația sa.

Arhimede, un mare învăţat al lumii antice

Se presupune că Arhimede și-a terminat studiile la faimoasa școală din Alexandria. Cel puțin, suntem siguri că acesta cunoștea niște profesori din moment ce s-au găsit scrisori pe care le-ar fi schimbat cu ei.

Se știe foarte puțin despre viața lui Arhimede. Nu știm, de exemplu, dacă a fost căsătorit sau dacă a avut copii. Informațiile despre părintele matematicii provin în principal de la Polibiu, Plutarh, Liviu sau chiar de la Vitruvius, un renumit arhitect roman.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Legat de matematică, există urme ale unui anumit număr de publicații, lucrări și corespondență. Pe de altă parte, Arhimede a considerat inutil să-și înregistreze în scris lucrările de inginerie, cunoscute doar prin terți.

TOP 3 lucruri inedite despre Arhimede, părintele matematicii

1. Arhimede și coroana de aur

Hieron al II-lea, regele Siracuzei, dorea să ofere o coroană de aur zeilor și pentru asta i-a dat unui bijutier aur (nu înainte de a cântări fiecare bucată), cerându-i să-l prelucreze. Înţeleleptul rege știa și cât trebuie să cântărească coroana care a ieșit deosebit de frumoasă, iar Hieron al II-lea a fost foarte mulţumit.

Numai că prin Siracuza a început să circule un zvon ciudat, cum că deseori bijutierii luau o parte din aur şi o înlocuiau cu argint, fără a se putea vedea la cântar. Atunci Hieron al II-lea s-a dus la prietenul lui de încredere, savantul Arhimede, şi l-a rugat să verifice dacă într-adevăr coroana era din aur pur sau nu cumva fusese amestecat cu argint.

Regele l-a avertizat să nu-i strice coroana. Pus în încurcătură, pentru că argintul e mai uşor decât aurul, Arhimede trebuia să afle volumul coroanei și să găsească răspunsul. Dar ce metodă să fi folosit prin care să realizeze acest calcul fără a dezasambla cororoana în bucăţi mici.

Arhimede a primit cu greu rugămintea regelui, însă treptat problema a început să-l obsedeze atât de mult, încât uita să mănânce, să doarmă sau să se mai îngrijească. Discipolii lui au început să fie îngrijoraţi de starea de sănătate a maestrului. Au spus că: „Trupul lui nespălat cu siguranţă se va îmbolnăvi”. Şi au recurs la un gest. L-au târât până la baia publică, l-au frecat bine. Din întâmplare, Arhimede s-a lăsat cu totul în cada de baie, iar apa a dat pe dinafară și așa a făcut el descoperirea.

„Evrika!” (Asta este!) a strigat Arhimede care a ţâşnit din cadă, ignorându-i pe discipoli care îl implorau să rămână şi a luat-o la fugă pe străzile Siracuzei, gol puşcă. Alergând spre casă, el tot striga „Evrika! Evrika!” În limba greacă evrika înseamnă „Am descoperit”.

Explicaţia constă în faptul că apa care a curs pe dinafară din cadă a avut exact acelaşi volum precum corpul lui. Este exact principiul excluziunii pe care l-a descoperit Arhimede. Imediat a umplut un vas cu apă, a pus coroana în ea, pentru a-i stabili volumul şi a făcut acelaşi lucru cu aurul pur, ce avea aceeaşi masă.

Prin calculele sale a arătat că volumul de aur pur era puţin mai mic decât volumul coroanei, ceea ce însemna că în aurul coroanei fusese amestecat un material cu masă mai mică pentru a fabrica coroana, ceea ce a scos afară un volum mai mare de apă.

Se înţelege că în aur fusese amestecat argint, iar bijutierul se făcea vinovat de înşelarea regelui. (sursa: „100 de personalităţi. Oameni care au schimbat destinul lumii”, nr.8, Arhimede DeAgostini)

2. Legenda oglinzilor gigantice

În timpul asediului Siracuza, celebrul om de știință al antichității Arhimede ar fi reușit să dea foc flotei romane inamice de la distanță, prin intermediul unor oglinzi de foc care captează razele Soarelui. Acest episod, real sau imaginar, a continuat să alimenteze controverse. Speculațiile teoretice și încercările de reconstrucție au marcat căutarea adevărului.

În 213 î.Hr., Al Doilea Război Punic, care opune Roma Cartaginei pentru hegemonia vestului Mediteranei, este în plină desfășurare. Orașul Siracuza, ce tocmai făcuse o alianță cu Cartagina, este asediat. Flota romană, condusă de consulul Marcus Claudius Marcellus, a fost ancorată la poalele meterezelor sale.

Situația era disperată, dar orașul a contat pe ingeniozitatea celebrului Arhimede care, datorită unei invenții diabolice, reușește să distrugă navele inamice. Așa spune legenda. Pentru a-și apăra patria, Arhimede ar fi pus la cale tot felul de dispozitive, și în special „oglinzi incendiare” capabile să concentreze razele Soarelui asupra flotei romane.

Din păcate, nici unul dintre cei trei istorici specializați în războaiele punice- Polibiu Plutarh, Liviu- nu o menționează.

Acest lucru pare puțin probabil din punct de vedere științific, deoarece oglinzile suficient de mari erau de neconceput din punct de vedere tehnic, iar oglinda argintie nu există încă. Se puteau folosi doar oglinzi din bronz lustruit.

Siracuza se confrunta cu marea dinspre est, ceea ce l-ar fi obligat pe Arhimede să folosească razele soarelui de dimineață, mai puțin puternice decât cele de la amiază. Se ştie că oglinzile pot funcționa doar când soarele este vizibil, ceea ce face ca această „arma” să nu fie de încredere, deoarece este în întregime la cheremul stării cerului.

Navele romane erau probabil în mișcare, ceea ce complica foarte mult sarcina. Pentru a fi eficiente, oglinzile ar fi trebuit să funcționeze foarte repede.

Din punct de vedere istoric, nu se menționează utilizarea oglinzilor în timpul asediului Siracuza decât la 800 de ani de la fapte, ceea ce face legenda destul de dubioasă. Câțiva autori mai vechi care relatează acest episod nu menționează oglinzile și nici măcar arderea corăbiilor romane.

3. Moartea lui Arhimede

În 212, după câțiva ani de asediu, romanii ar fi așteptat o zi înnorată pentru a pune mâna pe Siracuza și a o jefui. Generalul Marcellus a dorit totuși să-l cruțe pe savantul Arhimede. Din nefericire, potrivit lui Plutarh, un soldat roman s-a intersectat cu Arhimede, în timp ce acesta din urmă observa figuri geometrice pe pământ, neștiind despre cucerirea orașului de către inamic. Deranjat în concentrarea sa de soldat, Arhimede ar fi spus „Nu-mi deranja cercurile!” .

Soldatul, supărat că nu l-a văzut pe bărbatul de 75 de ani conformându-se, l-ar fi ucis cu o sabie.

Ca un omagiu adus geniului, Marcellus i-a organizat o înmormântare fastuoasă cu un mormânt decorat cu sculpturi reprezentând opera defunctului.

Alte lucruri inedite despre Arhimede

Arhimede a demonstrat că pentru a multiplica numerele scrise ca exponenți, exponenții ar trebui să fie adunați împreună.

A arătat cum ar putea fi folosiți exponenții pentru a scrie numere mai mari decât s-au crezut vreodată înainte.

Este inventatorul Șurubului fără sfârşit (Şurubul lui Arhimede), pentru a pompa apa, permițând locuitorilor din regiunea Nilului să îşi irige terenurile agricole. Dispozitivul este utilizat în continuare în întreaga lume astăzi.

Arhimede a fost prima persoană care a aplicat lecții de la fizică, cum ar fi legea pârghiei, pentru a rezolva probleme în matematica pură.

I-a inspirat direct pe Galileo Galilei și Isaac Newton pentru a investiga matematica mișcării. Lucrările supraviețuitoare ale lui Arhimede au fost în cele din urmă imprimate în 1544. Leonardo da Vinci a fost destul de norocos să fi văzut câteva dintre lucrările de mână ale lui, înainte de a fi tipărite.

Arhimede s-a simţit frustrat, pentru că a dat indicii, dar nu a putut să-şi dezvăluie metodele complete. Într-adevăr, s-a bucurat de tachinarea altor matematicieni.

Misterul matematicii lui Arhimede nu a fost rezolvat până în 1906, când profesorul Johan Heiberg a descoperit o carte în orașul Constantinopol din Turcia.

Ileana Mlădinoiu