Trăsnet sau trăznet? Cum e corect și de ce

A cunoaște particularitățile ortografice ale limbii române ne ajută să evităm greșelile care ne pot pune în situații neplăcute. Nu sunt puține, însă, sistematizate corespunzător, pot fi reținute destul de ușor de către toți, spune profesorul buzoian de limba română, Cosmin Șontică pe blogul său. Două consoane, respectiv „s” și „z” ar putea face diferența dintre cei doi termeni pe care-i observați în formularea titlului? Cum se explică existența lor în scrierea și vorbirea românilor?

Cum se scrie corect: trăsnet sau trăznet?

Trăsnet

1. Trăsnet ca substantiv

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Este de genul neutru, care ne trimite la meteorologie și semnifică o descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, ce are loc însă între un nor și pământ sau obiecte mai proeminente de pe pământ, conform dexonline.ro

El vine de la verbul intranzitiv, impersonal/unipersonal (a) trăsni (căruia i s-a adăugat sufixul „et”), însemnând a produce trăsnete și sinonim cu a detuna, a bubui. Sau de la tranzitivul a lovi pe cineva trăsnetul/a cădea trăsnetul într-un anumit loc, cu sinonimele a detuna, a fulgera. Conjugat la prezent, sună: trăsnesc, trăsnește; la imperfect- trăsnea; la conjunctiv- să trăsnească etc.

Acum, că ne-am lămurit de unde vine trăsnet, exemplificăm:

Noaptea trecută un trăsnet m-a trezit brusc din somn.

2. Trăsnet ca adjectiv

Potrivit Dicționarului limbii române literare contemporane, definiția lui trăsnet ca adjectiv (cu formele trăsnită, trăsniți, trăsnite) este zănatic, amețit de băutură, beat.

De ex. Tipul întâlnit la mare era cam trăsnit din fire/lovit/atins de trăsnet/amețit de băutură/beat.

Cu sens figurat, trăsnit poate însemna: afurisit, blestemat, netrebnic., ciudat, extravagant, năstrușnic.

3. Trăsnet în expresii literare

Avem: a rămâne ca lovit de trăsnet=a încremeni de spaimă, de uimire etc.

De ex. Văzând ursul în fața sa, copilul a rămas lovit de trăsnet/încremenit de spaimă.

Sau expresia lovitură de trăsnet=lovitură primită pe neașteptate/nefericită.

De ex. Lovitura de trăsnet a venit de la ruși/lovitură pe neașteptate/nefericită.

Până la urmă, mai clar, de ce scriem trăsnet cu „s” și nu trăznet cu „z”?

Nu avem decât o singură regulă de respectat. Este cea potrivit căreia înaintea consoanelor sonore: l, m, n-în cazul de față- coardele noastre vocale intră în vibrație. De aceea se va scrie și pronunța „s” și nu „z”.

Ce facem cu forma trăznet, fiindcă este întâlnită și ea

Am găsit titrat pe gazetadevest.ro „Casă lovită de trăznet în Timiș. Pompierii, activi toată noaptea”/„Un trăznet a lovit și un bloc din Timișoara”

Cum explicăm apariția lui trăznet. Folosit mai ales în vestul țării, spre deosebire de est, cu trăsnet, vom apela la DEXI. Lucrarea ne trimite la cuvintele care încep cu „t” și în dreptul lui trăznet se observă- „vezi trăsnet”.  Același lucru putem spune despre verbul a trăzni, conjugarea a IV-a, care și el are „vezi a trăsni”.

De ce îl scriem totuși și cu „z”. Confuzia se produce de la analogia cu alte cuvinte în care „n” este precedat de „z”, ca în verbul a îndrăzni sau a se căzni.

De asemenea, sensul lui a trăzni/trăznesc=a zgudui, a cădea cu violență.

Cu sens figurat, poate apărea într-o propoziție ca aceasta: E posibil să-ți trăznească orice prin minte. Nu are legătură cu fulgerul.

Academicianul Alexandru Graur aduce în discuție originea slavă (trĕsnonti) a termenului a trăsni, nicidecum a trăzni.

Așadar, forma corectă este „trăsnet”, cu toate că unele dicționare îl menționează și pe „trăznet”, așa cum am menționat în cuprinsul articolului.

Ileana Mlădinoiu