5 inventatori care au sfârșit prin a fi uciși chiar de invențiile lor. Detalii mai puțini știute

Marii inventatori ai lumii au reușit să fie un etalon al invențiilor realizate în urmă cu câteva secole. Datorită lor, lumea a evoluat pe o pantă ascendentă, iar marile lor descoperiri au stat la baza lucrurilor și tehnologiei pe care o folosim până în ziua de astăzi. Fără aportul lor, lumea nu ar fi arătat așa în zilele noastre. Care sunt inventatorii care și-au dat viața pentru știință și descoperire?

Inventatori care au sfârșit prin a fi uciși chiar de invențiile lor

Galileo Galilei (1564 – 1642)

A fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru heliocentrismul copernican. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei” și „părintele științei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Dincolo de descoperirile sale revoluționare la acea vreme, acesta și-a pierdut vederea. Galileo era fascinat de Soare, astfel că își petrecea o mare parte din timp făcând observații asupra astrului. În ultimii ani de viață, aproape că orbise, retinele sale fiind foarte afectate de lumina puternică.

Sir Humphry Davy (1778 – 1829)

A fost un inventator și chimist britanic. Cea mai importantă contribuție a lui a fost descoperirea metalelor: potasiu, sodiu, calciu, bariu, magneziu și metaloidul bor. De asemenea, a folosit pilă voltaică pentru a studia electroliza, iar în 1815 a inventat o lampă pentru mineri. A ajutat și la descoperirea clorului și a iodului. Berzelius a numit lucrarea sa din 1806, drept una din cele mai bune memorii apărute vreodată în teoria chimică.

După descoperirile făcute în chimie, începuse să inhaleze diversele gaze din laboratoare pe care ajungea să le testeze ulterior. Frecventele otrăviri ale organismului l-au lăsat invalid pentru ultimele două decenii ale vieții sale. Ba mai mult, s-a pierdut inclusive vederea în urmă unei explozii din laborator.

Otto Lilienthal (1848 – 1896)

A fost un pionier al aviației germane. Conform cunoștințelor actuale, el a fost primul om care a reprodus cu succes zborul cu un aparat de zbor iar astfel a ajutat la introducerea principiului de zbor mai greu decât aerul. Experimentele sale au dus la descrierile fizicii (portanța) al aripilor aparatelor de zbor, la planor, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile până în prezent. Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de avioane.

Într-o zi, pionerul aviației s-a prăbușit de la o înălțime de 17 metri, rupându–și coloana vertebrală. Acest accident teribil i-a adus și moartea, dar un citat pe care l-a rostit înainte de deces, a rămas întipărit în istorie: “Mici sacrificii trebuie făcute”.

Jean-Francois De Rozier (1754 – 1785)

A fost un profesor francez de fizică și chimie, unul dintre pionierii aviației. Jean-Francois, profesor de fizica si de chimie, a fost martor in 1783 la primul zbor al unui balon, eveniment care a nascut in el pasiunea pentru zbor. Împreună cu marchizul d’Arlandes, el a realizat primul zbor uman într-un balon cu aer cald, la 21 noiembrie 1783, într-un balon Montgolfier. El a murit în urma prăbușirii balonului său lângă Wimereux, Pas-de-Calais în timpul unei tentative de a zbura peste Canalul Mânecii. El și tovarășul său, Pierre Romain, au fost primele victime ale unui accident aerian.

Marie Curie (1867 – 1934)

A fost singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente savante ale secolului al XX-lea.

Anii de studiu cu elementele radioactive, au expus-o inevitabil la o cantitate mare de radiații, care duce la declanşarea unei forme de leucemie. În 1934, din cauza stadiului avansat al bolii, se internează la sanatoriul din Haute-Savoie, unde moare ulterior.