Bunătatea este cea mai mare bogație a omului, dar, din nefericire, nu poate fi comercializată

În seriile emisiunii televizate, “Cap limpede”, prestigiosul gazetar Cristian Tudor Popescu, referindu-se la oamenii ce nu vor să poarte mască, pentru că ei nu cred în virus,  a emis mai multe păreri care, în final, converg către una singură: răutatea.

Bunătate versus răutate

Mai întâi, spunea domnia sa, acești oameni, în speță tineri, nu au instinct de conservare, nu-și iubesc apropiații, iar cauza principală a ceea ce ni se întâmplă acum (creșterea numărului de infectări, moartea multora la ATI,) nu se poate numi decât “ignoranță”.

“Nu e posibil, și acest lucru îl cred și eu, să iubești cu adevărat în ignoranță. Dacă ești în beznă și rămâi acolo și vrei să rămâi în beznă, atunci nu poți iubi și nu poți fi nici bun”, a subliniat gazetarul.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

În textul de față, nu ne-am propus să despicăm firul în patru, adică zicerile domnului Cristian Tudor Popescu, ele rămân așa cum au fost limpede formulate, pe înțelesul celor care mai au încă materie cenușie, ci să abordăm succinct o caracteristică a oamenilor, anume bunătățea, ca opus al răutății.

Din start, plecăm cu o întrebare dătătoare de fiori pe spate. Am putea fi buni cu ucigașul copilului nostru? Alungăm răul tot cu rău?

Ce spune Biblia? Omul este bun în mod natural?

Biblia evidențiază două aspecte care fac din ființa umană o persoană aflată într-o  veșnică tensiune interioară. În primul rând, Dumnezeu l-a creat pe omul bun, fără nicio prezență a răului.

Apoi lucrurile merg prost și acesta este al doilea aspect fundamental al învățăturii biblice. Omul s-a rupt de Dumnezeu, refuzând să aibă încredere în el și să asculte propria gândire.

Din moment ce s-a deconectat de Dumnezeu, el se trezește lipsit de sursa vieții și de punctele de referință ale existenței de care are nevoie și, totodată, se află sub influența unei forțe ce-l  împinge spre rău, nereușind să o domine.

Prin urmare, omul este împărțit în două.  Pe de o parte, este atras de cei buni și capabili în anumite momente de acte uriașe de dăruire și altruism, pe de altă parte este condus să facă răul, incapabil să iasă definitiv din egocentricitatea-i caracteristică și să trăiască relații sociale armonioase.

Apostolul Pavel subliniază  că Dumnezeu nu ne abandonează într-o astfel de condiție mizerabilă, iar Noul Testament ne arată că Isus Hristos a venit să ne elibereze de această captivitate. Duhul Său Sfânt lucrează în această direcție și astăzi.

Așadar, învățătura biblică este atât realistă cu privire la prezența răului în lume, cât și plină de speranță. Isus își propune să deschidă ușa închisorii noastre. Nu trebuie decât  să luăm oferta Lui în serios.

Oamenii doresc să fie buni, dar dacă nu pot, ce fac? Aflați în cumpănă, ei pot să arăte bunătate profundă, genul acela de bunătate care dă pentru a da, complet altruiști, dezinteresați. Deși la început poate părea dificil, în realitate poate fi foarte ușor de realizat.

Când apare prilejul să fiți buni, plini de compasiune, făceți-o. Vă aprofundați relațiile și deveniți excelentă sursă de pozitivitate pentru ceilalți. Un simplu gest de bunătate îți poate transforma ziua, chiar  și viața. Și dacă aveți vreodată îndoieli, păstrați acest lucru în mințe.

“Tratează-i pe toți cu bunătate și respect, chiar și pe cei care sunt nepoliticoși față de tine, nu pentru că sunt drăguți, ci pentru că ești tu.”

Bunătatea nu este un semn de slăbiciune, este probabil cea mai mare bogăție a noastră. Putem schimba viața unei persoane cu un zâmbet simplu, un cuvânt bun sau un compliment sincer. Bunătatea rămâne o binecuvântare. Bunătatea colectivă încheagă relațiile umane.