Cine a fost Ecaterina cea Mare a Rusiei. A avut 21 de amanți și o viață extrem de nefericită

Una dintre cele mai înțelepte și respectate țarine din toate timpurile, un simbol la identității naționale, împărăteasa cu cea mai lungă domnie dintre toți liderii ruși de sex feminin. Cine fost Ecaterina cea Mare a Rusiei, împărăteasa cu o viață extrem de tumultoasă, nefericită, în care a avut nu mai puțin de 21 de amanți.

Cine a fost Ecaterina cea Mare a Rusiei

Ecaterina cea Mare, Sophia Frederike Auguste numele său real, s-a născut în Stettin, Germania (actualul Szczecin, Polonia), pe 2 mai 1729 (21 aprilie, în calendarul stil vechi). Ea a fost cunoscută mult timp sub numele de Frederike sau Fredericka. Părinții săi au fost Prințul Christian August von Anhalt-Zerbst și Prințesa Elisabeta Johanna Holstein-Gottorp, ambii de origini nemțești. A fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762, (stil nou) după uciderea soţului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei pe 17 noiembrie 1796.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

În 1744, atunci când prințesa Sofia de Anhalt-Zerbst a ajuns în Rusia pentru a se căsători cu moștenitorul tronului, nimic nu prevedea că va deveni Ecaterina cea Mare, cea mai importantă țarină din istorie. Avea abia 15 ani, era străină și făcea parte din nobilimea unui mic principat german. Iar asta a motivat-o, mai târziu, să se străduiască să fie acceptată și admirată de noua ei țară.

Căsătoria cu țarul Petru al III-lea și viața de la palat

Anii 1744 – 1762 au fost extrem de grei pentru Ecaterina. Soțul său s-a dovedit fi un bărbat mizerabil, iar aceasta era destul de izolată și nesigură. La acestea s-a adăugat faptul că mama ei fusese descoperită ca fiind agentul lui Frederick cel Mare, fiind nevoită să părăsească Rusia. Curtea rusă se afla pe atunci în mâinile puternicei împărătese Elisabeta, mătușa soțului său, Petru. De fapt, Elisabeta a fost cea care a ales-o ca soție pentru nepotul său, din dorința de a încheia alianțe cu Prusia și pentru a face front comun împotriva Austriei.

Şi totuşi, aceasta s-a străduit cât a putut de mult să supravieţuiască la curte. A învățat foarte repede limba rusă și s-a convertit la ortodoxie pentru a se putea căsători cu prințul, primind numele cu care a urmat să intre în istorie, Ecaterina. În acelaşi timp, ea a început să citească opera unor filosofi ca Voltaire, Montesquieu şi alţii, interesul său pentru iluminism urmând să constituie un aspect important în domnia sa.

Totuși, odată cu trecerea timpului, Ecaterina cea Mare s-a adaptat cu dibăcie la noul ei mediu, făcându-şi mulți prieteni şi câştigând afecțiunea şi popularitatea la curte. Soțul său a ocupat tronul doar din ianuarie 1762 până în luna iulie a aceluiași an, atunci când Ecaterina, susținută în mare măsură de curte, a preluat puterea prin lovitură de palat. Afișând inocenţă şi supunere, ea a participat la intrigile şi comploturile politice, cu mare grijă pentru a nu fi descoperită. Astfel vara anului 1762 a adus abdicarea şi mai apoi moartea soţului ei, ea devenind împărăteasa Ecaterina a II-a.

O energie neobosită, o voință de fier, dar cu un egoism veritabil

Personalitatea şi caracterul său de fier i-au impresionat pe mulţi dintre contemporanii săi. Ecaterina cea Mare era o femeie excepţională, de o inteligență rară, cu un talent aparte de a administra şi guverna, un simţ practic remarcabil, o energie și o voinţă de fier. Optimismul și curajul ei au făcut-o să creadă că poate să învingă toate piedicile, şi de cele mai multe ori a avut dreptate. Stăpână de sine, abilă în discuţii şi propagandă, a reușit să manipuleze inteligent oamenii pentru a servi scopurilor ei Ea singură a afirmat că ambiţia a fost aceea care a ajutat-o.

Sigur că pe lângă aceste calități impresionante, și-au făcut loc și unele defecte. Astfel, hotărârea o făcea adesea să devină crudă, nemiloasă, ambiţia se transforma în orgoliu, aşa cum orgoliul devenea ambiţie, abilitatea în propagandă care ajungea până la minciună. Mai mult, era deosebit de egoistă, nu acorda mai deloc încredere altora şi nu accepta alte modele de valoare în afara propriei persoane sau a dorinţelor ei dominante. Ambiţia nestăvilită era punctul comun în toate acțiunile ei şi unicul lucru care conta.

Cine a fost Ecaterina cea Mare a Rusiei. A avut 21 de amanți

Numele Ecaterinei a rămas în istorie și datorită libertății cu care și-a manevrat viața privată. La curte, lumea îi spunea „degustătoarea de bărbați”, o etichetă care a urmărit-o până la moarte. Relaţiile sale amoroase reflectă şi ele personalitatea ciudată a împărătesei. O fire posesivă, neliniştită, hotărâtă, dar incapabilă să aibă o viaţă personală fericită. S-a spus că primul său iubit i-a fost impus, pentru ca Ecaterina să nască un fiu şi să asigure Rusiei un moştenitor, însă acesta nu ar fi fost din căsătoria cu Petru.

A avut nu mai puțin de 21 de iubiţi, ultimul după ce împlinise şaizeci de ani. Printre favoriţi se numără Grigori Orlov, un ofiţer din regimentul de gărzi, care a fost foarte util în ascensiunea Ecaterinei la tron şi al cărui frate se presupune că i-ar fi omorât soțul. Altul a fost Stanislaw Poniatowski, un nobil polonez pe care aceasta l-a făcut rege al Poloniei. Și poate cel mai important, Grigori Potemkin, fiind considerat cel mai important om de stat al domniei, precum şi din viaţa particulară a împărătesei. Unele istorisiri spun că aceștia ar fi fost chiar și căsătoriți, însă cert este că acesta a avut o influență foarte mare și în următoarele relații. Unii specialişti spun că a fost însurat cu ea; este sigur însă că el a continuat să aibă influenţă asupra împărătesei şi după apariţia altor favoriţi.

„Din 1776 până în 1789, favoriţii ei se succedau anual, unul după altul, şi erau confirmaţi ca atare, ca şi cum ar fi fost poeţi de curte, de către Potemkin personal, care după ce a pierdut inima împărătesei, a rămas timp cincisprezece ani şeful haremului ei masculin”, stă scris în istorie.

Deși a simțit afecțiune pentru ei, Ecaterina nu le-a permis niciodată să atingă puterea, chiar dacă era nevoie să îi îndepărteze pentru a face loc unui nou favorit. Aceasta s-a asigurat întotdeauna că îi mulțumește oferindu-le titluri nobiliare, funcții și bani. Și nimeni nu a îndrăznit să o judece pentru asta.