Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia. În Africa se găsește Nilul, cel mai lung fluviu din lume și Sahara, cel mai mare deșert din lume. Cel mai înalt punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5.895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat în micuța țară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Cum se numea Africa în trecut?
Cu peste 1,34 miliarde de locuitori în 54 de țări, Africa este gazdă a unei șeptimi din populația totală de pe glob. În Africa își are originea rasa umană, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia și Kenya fiind descoperite cele mai vechi schelete ale oamenilor de azi.
Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către romani, care foloseau denumirea Africa terra – „pământul Afri-lor” (plural, sau „Afer” singular), pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]Africa este cel mai vechi teritoriu locuit de pe pământ, rasa umană avându-și originea pe acest continent. Începând cu secolul 19, dar mai ales pe parcursul secolului 20, diverși antropologi au descoperit fosile și alte dovezi ce atestă prezența în Africa a unor specii umanoide acum 7 milioane de ani.
De-a lungul perioadei preistorice, în Africa nu au existat state organizate, continentul fiind locuit de grupuri de vânători/culegători, organizate în structuri tribale, precum Khoi și San (cunoscuți și sub numele de boșimani). Majoritatea urmașilor de azi ai boșimanilor trăiesc în Botswana și Namibia, iar limba vorbită de ei, limba N/U, este considerată cea mai veche limbă ce a supraviețuit până azi.
Înregistrarea scrisă a istoriei începe în Africa în jurul datei de 3300 î.Hr, odată cu dezvoltarea civilizației egiptene. Primele avanposturi comerciale europene sunt înființate în Africa de către portughezi începând cu 1482, principalele mărfuri comercializate fiind aurul, fildeșul, mirodeniile și sclavii. Odată cu descoperirea Americii, comerțul cu sclavi ia avânt, această practică barbară fiind abolită abia în secolul XIX.
Tot atunci începe o cursă febrilă de colonizare a Africii de către națiunile europene, cea mai mare parte a continentului (cu excepția Etiopiei) intrând sub stăpânirea Angliei, Franței, Olandei și a celorlalte puteri coloniale. Statele africane încep să-și câștige suveranitatea la mijlocul secolului XX, astfel că azi, în Africa se găsesc 54 de state recunoscute (precum și alte teritorii), ale căror granițe au fost însă trasate în perioada colonială.
Potrivit cercetătorilor care se ocupă cu istoria continentului african, numele antic al Africii a fost altul decât cel din prezent. „Alkebulan”, acest nume se traduce prin „mama omenirii” sau, potrivit altor surse, „grădina Edenului”. Asta și datorită faptului că aici au existat primii oameni, și anume egiptenii.
Există și alte ipoteze despre cum și-a primit numele acest continent. Mulți experți cred că numele provine, de fapt, din două cuvinte feniciene. Aceste cuvinte erau „friqi” și „pharika”, adică „grâne” și „fructe”. Conform acestei teorii, fenicienii au numit Africa „țara grânelor și a fructelor.
Inclusiv climatul continentului a putut crea un nume. Mulți oameni cred că numele de Africa a derivat din cuvântul grecesc „aphrikē”, care desemnează un teren care nu este supus frigului. Un alt cuvânt care este adesea menționat este „aprica”, un cuvânt de provenienţă latină, care se traduce prin „însorit”.