Flori de sânziene. De unde provin, cum se cultivă și ce spun legendele despre aceste plante

Florile de sânziene, denumite științific Gallium verum sau Gallium mollugo, în funcție de culoarea albă sau galbenă a influorescenței, sunt plante care cresc pe câmp, cu flori mici, pline de polen, parfumate. Gallium verum sau sânziana galbenă face parte din familia Rubiaceae. Cu tulpina sa în patru muchii, poate crește de la 30 până la 100 cm. După înflorire, planta perenă obișnuiește să se culce pe pământ. Florile sunt mici, galben aurii, grupate în formațiuni umbeliforme. Sânziana galbenă înflorește în lunile iulie-august.

Flori de sânziene. Origine și semnificație

Această plantă este răspândită în toată Europa, deși se întâlnește și în Asia-Mică. Solurile uscate, fânețele, pădurile de stejar, marginile de drum sunt locurile ei prielnice, iubind foarte mult lumina soarelui, bătaia vântului, dar poate trăi și pe soluri aride.

Pentru că are multe utilizări în medicină și cosmetică, mitologia romană i-a conferit proprietăți mistice. Florile de sânziene erau folosite în practicile magice efectuate în noaptea dinaintea sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

O fată tânără, dacă pune sub pernă flori de sânziene în acea noapte, își poate visa destinul. Florile de sânziene sunt și o marcă agricolă. În funcție de momentul în care înfloresc oamenii știu că trebuie să se pregătească de recoltarea lor sau nu.

Se pot aduna semințe de sânziene  spre sfârșitul lunii august, începutul lui septembrie, ce vor fi aruncate imediat pe lângă garduri sau în zonele bătute de soare din grădină. Înflorirea va avea loc în anul următor. Chiar dacă te bucuri de frumusețea lor aproximativ o săptămână, finețea și parfumul degajat merită să o ai aproape de tine.

Denumirile populare ale florilor de sânziene sunt: drăgaică, sânziene, smântânică, închegătoare, floarea Sfântului Ioan Botezătorul.

Ce spun legendele despre florile de sânziene

În tradiția creștină, planta a fost asociată și cu momentul Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria ar fi întrebuințat-o ca așternut, când a născut pe pruncul Iisus. Apoi, în ieslea unde a fost culcat Pruncul, în loc de paie obișnuite a așezat flori de sânziene ca pernă.

Se mai crede că Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când a născut, a folosit și ea flori de sânziene, mergând pe considerentul că ajută la ușurarea durerilor.

Fiindcă florile de sânziene se aseamănă cu forma și semnul Sfintei Cruci s-a hotărât ca în cultul ortodox la sărbătoarea din 24 iunie să se sfințească florile de sânziene în biserică. Acestea sunt date apoi  credincioșilor ca semn de binecuvântare a lor, a familiilor și a caselor lor.

Cum se cultivă florile de sânziene

Florile de sânziene nu fac parte din categoria plantelor pretențioase, dacă ne referim la sol. Pot prospera în nisip, argilă sau cretă. După plantare, se observă că sânziana tolerează seceta. Principala grijă este să fie ținută  sub control. Se recomandă cultivarea lor în ghivece sau în zone unde nu vor sufoca alte plante din grădină.

Plantarea în vase, jardiniere sau ghivece se va face cu semințe proaspete, la final de august, de la aceste flori sau din magazine de profil. Odată puse în pământ în ghivece, vor fi acoperite cu un strat foarte subțire, deasupra, udat.

Sânzienele înfloresc vara, din iunie pâna în septembrie. Dar, se pot păstra ca floare uscată, menținându-i parfumul, care este asemănător cu cel al teiului.

Rădăcinile plantei sunt superficiale. Motiv ca să li se acorde atentie sporită când e culeasă, pentru a nu o smulge cu tot cu rădăcină. Înmulțirea se face, cum s-a spus, prin semințe, dar și  prin stoloni.

Sânzienele ca sărbătoarea religioasă

Sărbătorită pe 24 iunie, Sânzienele este o sărbătoare religioasă cu rădăcini în tradițiile păgâne. Sânzienele sunt zâne grațioase care protejează natura, reprezentate de aceste flori galbene care înfloresc în jur de 24 iunie.

Există diverse ritualuri legate de această sărbătoare. Un rit implică fecioare care ascund florile de sânziene sub perne în noaptea de sânziene, în speranța că vor visa ce și-au pus în gând. Un altul este aruncatul de către fete a unei ghirlande de sânziene pe acoperișul casei. Dacă florile nu cad, fata se va casatori în același an.

Noaptea de Sânziene în tradiția românească

Sânzienele sunt fete tinere îmbrăcate în haine de sărbătoare, care purtau pe cap coroane de flori și dansau în cerc.

Originile se regăsesc într-un cult solar străvechi, ce corespunde sărbătorii creștine a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Se presupune că ritualul marchează reînnoirea naturii. Mai important este faptul că este singura sărbătoare precreștină acceptată de Biserica Ortodoxă Română.

Conform credințelor păgâne, prezența Sânzienelor ca spirite invizibile se face simțită doar în această noapte de 23-24 iunie. Femeile culeg flori de sânziene în noaptea de 23 spre 24 iunie. A doua zi le duc la biserică pentru a le elibera de influența Sânzienelor, socotite a fi zâne răuvoitoare.

Se vorbește și de cântece specifice acestei sărbători. Festivalul de Sânziene este și festivalul bluzelor românești, simbolul feminității. De  ceva ani, peste tot în lume unde trăiesc comunitățile românești, femeile poartă bluza tradițională românească, în ziua de solstițiu, cu scopul de a depune mărturie despre forța tradițiilor noastre.

În multe părți din România, sărbătoarea reprezintă începutul verii, sărbătorindu-se numai la trei zile după solstiţiul de vară sub semnul Soarelui, dată ce reprezintă și mijlocul anului. Oamenii obișnuiau să creadă că aceasta este ziua în care Soarele se plimbă pe cer uitându-se pe fecioare și pe băieți cum dansează. De aceea ziua este mai lungă decât noaptea.

Noaptea de Sânziene este o noapte magică când raiul se deschide și lumea intră în contact cu cea mistică. În ajunul Sânzienei oamenii pot vedea ființele magice cu același nume.

Numele de Sânziene, după unii, ar proveni de la zeița romană a pădurilor și a vânătorii, Santa Diana.

Sânzienele în folclorul românesc, obiceiuri

Sânzienele sunt fecioare imaginare, fantastice, care coboară pe pământ pentru a dansa și a sărbători vara. Spre deosebire de alte ființe mitice, precum spiritele rele denumite Iele, care bântuie de Rusalii, Sânzienele aduc fertilitate femeilor, animalelor și pasărilor, dau florilor miros și puteri magice. Vindecă bolile și necazurile oamenilor, protejează recoltele de vremea rea.

Ca să cinstească sărbătoarea, oamenii aprind focuri mari pe dealuri, dansând în jurul lor. La sate, se obișnuiește ca oamenii să înconjoare casele, grajdurile și câmpurile cu torțe aprinse pentru a alunga spiritele rele. Credința că cei care înconjoară focul sau trec prin el vor fi protejați pe tot parcursul anului de boli, vor fi bogați și fericiți a rămas încă. După miezul nopții focurile sunt stinse, iar oamenii merg în liniște la casele lor.

Este un moment în care sufletelor morților și ființelor magice li se permite să rătăcească în această lume. Dimineața, pe 24 iunie, fecioarele obișnuiau să se scalde cu roua strânsă din petale de sânziene.

Se mai fac și coroane din flori de sânziene aruncate apoi în casă în timp ce oamenii își pun câte o dorință. În caz de coroana rămâne pe casă dorința se va împlini, iar dacă va cădea pe pământ nu se va împlini.

În multe zone din România, sărbătoarea Sânzienelor este încă o tradiție respectată, mergându-se pe ideea că dacă oamenii nu o sărbătoresc cum trebuie vor fi pedepsiți de ființele magice.