Sar sau s-ar? Când și cum se scrie corect

Pentru a ușura alegerea rapidă de către vorbitorii limbii române de azi a uneia dintre cele două forme corecte, deoarece ambele sunt, vom argumenta bazându-ne pe anumite criterii. Este vorba de criteriul lexical, de elementele componente, de semnul de punctuație, respectiv cratima pentru s-ar, dar mai ales de valoarea morfologică a lor, categorii gramaticale precum diateza, modul, timpul, numărul, persoana.

Sar sau s-ar? Cum e corect și de ce

Articolul se adresează deopotrivă tuturor celor care sunt interesați să se exprime corect și nuanțat, la nivelul comunicării cotidiene. Deci, când scriem „sar” legat și când „s-ar” dezlegat prin cratimă.

Sar și motivațiile gramaticale

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

a)Din punct de vedere lexical, vom avea în vedere sinonimele verbului, fiindcă verb este ca parte de vorbire flexibilă. Sar vine de la a sări și poate să însemne: a sălta, a țopăi, a zburda, a escalada, a trece, a se grăbi, a se repezi, a se precipita, a năvăli.

De ex.  Dansatorii sar plăcut și ușor pe ritmul melodiei populare. Vrem să spunem că: Dansatorii saltă plăcut și ușor pe ritmul melodiei populare.

Câinii sar în sus de bucurie când își văd stăpânii, în loc de: Câinii țopăie de bucurie, care înseamnă același lucru.

Lupii sar/se reped pe oi și le sfâșie.

Urșii sar/năvălesc în fața oamenilor, speriindu-i groaznic.

Dar, a sări este sinonim și cu a veni în ajutorul cuiva.

La încendiu, pompierii sar imediat pentru a salva vieți omenești.

Dacă analizăm sensul figurat al verbului a sări, îi vom descoperi că poate să însemne: a omite, a scăpa, a țâșni, a împroșca.

De ex. Uneori, din neatenție, elevii sar rândurile cele mai importante dintr-un text. Cu alte cuvinte, elevii omit rândurile cele mai importante.

Poți simți cum microbii sar/țâșnesc de peste tot dacă există un mediu propice.

b)Din punct de vedere morfologic, sar este, așa cum s-a specificat mai sus verb. Face parte din conjugarea a IV-a (se termină în i, cu infinitivul a sări). Este la diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular, genul masculin/feminin și persoana a III-a, numărul plural, ambele genuri.

În conjugare, verbul ne va trimite la forma care ne interesează, adică sar, scris într-un cuvânt. Astfel:

Eu sar                   Noi sărim

Tu sari                   Voi săriți

El/Ea sare             Ei/Ele sar

Observați cu ușurință formele sar de la persoanele menționate (Eu sar, Ei sar).

Cum se folosește în expresii

c)Expresii în care poate fi găsită forma sar: a sări ca capra, a sari din laț în puț, a sări calul (a depăși limita admisă), a sări prin foc și pară, a sări ca ars, a sari ca mușcat de șarpe, a sări cu gura etc.

De ex.  Cred că prietenii mei sar calul/exagerează când vorbesc despre aventurile lor la pescuit

d)Figurat a sari poate fi întâlnit cu sensul de a sări brusc de la o idee/situație la alta.

De ex. Povestesc frumos, dar cam sar de la o idee la alta.

e)   A sări poate fi urmat de prepozițiile de, în, din

De ex. Dimineața sar imediat în picioare. Ei sar de pe undeva din curte.

S-ar și motivațiile gramaticale

De la început, constatați scrierea lui s-ar cu cratimă. Explicația rezidă în faptul că avem de-a face cu două părți de vorbire diferite, care se rostesc într-o singură silabă. „S” este pronume reflexiv în acuzativ, iar „ar” este verb auxiliar, formează modul condițional-optativ prezent. Acest mod exprimă o acțiune a cărei realizare va depinde în general de îndeplinirea unei condiții (de aici și numele).

Să luăm, de exemplu, verbul a se implica. Este la diateza reflexivă. Se va conjuga în felul următor:

Eu m-aș implica                    Noi ne-am implica

Tu te-ai implica                     Voi v-ați implica

El/ea s-ar implica                  Ei/Ele s-ar implica

Scoatem variantele ce fac obiectul articolului de față. „S-ar” de la persoana a III-a singular și plural.

Și la condițional-optativ, timpul perfect, această formă va fi întâlnită

Eu m-aș fi implicat, El/Ea s-ar fi implicat. Ei/ele s-ar fi implicat.

Un alt exemplu, de data aceasta, cu o propoziție. Elevii mei s-ar descurca la examene, dacă vor învăța temeinic.

Sperăm că vă este limpede când veți scrie „sar” legat și când despărțit prin cratimă. S-ar fi putut să sar peste unele amănunte, dar le-am considerat necesare. Totuși nu sar calul.