Singurele ființe de pe pământ care au sânge transparent. Unde trăiesc și cu ce se hrănesc

Fiecare vertebrată de pe planetă, de la șoarece până la elefant, are același mecanism în ceea ce privește transportarea oxigenului către celule: globulele roșii din sânge, care conțin proteina numită hemoglobină, însoțesc moleculele de oxigen până la locurile unde trebuie să ajungă. Deci, toate vertebratele au celule roșii în sânge. Toate, mai puțin o specie cunoscută popular drept „peștele de gheață”.

Acești pești trăiesc în Antarctica, au sânge translucid, inimi albe, enorme, și s-au adaptat cumva să trăiască fără aceste globule roșii. Oceanul din jurul regiunii a fost cândva mai cald, însă, în urmă cu aproape 30 de milioane de ani, temperatura a început să scadă. Cum puțini pești puteau supraviețui acestor temperaturi, unele specii au plecat, iar altele, din păcate, au dispărut. Totuși, a existat o specie care s-a încăpățânat să reziste temperaturilor aproape de pragul înghețului. Descendenții săi au dezvoltat trăsături care le permit să supraviețuiască în aceste aspre condiții.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Astăzi, peștele de gheață din Antarctica – Chaenocephalus aceratus – se dezvoltă în aceste ape înghețate, lipsit de solzi, cu sânge transparent și cu niște oase atât de subțiri, încât îi se poate vedea creierul prin craniu, notează incredibilia.ro

Modul în care această creatură – care a părăsit adâncurile apei, stabilindu-se mai la suprafață – poate trăi într-un mediu atât de ostil i-a fascinat mult timp pe oamenii de știință. Aceștia care i-au cartografiat genomul și i-au analizat, în detaliu, trăsăturile neobișnuite. În urma cercetărilor, savanții au descoperit că, pe parcursul acestor hărți ale ADN-ului și de-a lungul a zeci de milioane de ani de evoluție, familiile genetice s-au micșorat ori s-au extins, dând naștere unora dintre cele mai neobișnuite trăsături ale peștilor de gheață.

De ce a „renunțat” peștele de gheață la sângele roșu

Peștele de gheață a luat prin surprindere lumea științei la începutul secolului XX, după ce un zoolog norvegian a prins o astfel de specie și a constatat cu stupoare că avea sânge transparent. Pentru a transporta oxigenul în corp, acest pește nu produce celule roșii și hemoglobină. Crearea peștelui de gheață modern a necesitat milioane de ani de „piratare” genetică naturală. Acele părți din genom care, la adulți, erau dedicate fabricării antigelului natural, au fost extinse foarte mult. O altă parte a genomului a fost dedicată fabricării proteinelor care previn formarea gheții în învelișul asemănător cochiliilor care acoperă embrionii peștilor de gheață.

Apa înghețată conține mai multe gaze (inclusiv oxigen) decât apa mai caldă. Însă, în apă atât de rece, sângele roșu devine uleios, greu de pompat, existând posibilitatea ca acesta să înghețe. Așadar, specia „a dezvoltat practic o terapie pentru anemie”, potrivit biologului John Postlethwait, de la Universitatea din Oregon, care a fost implicat în studiu, citat de New York Times.

Peștele a dezvoltat branhii supradimensionate și și-a pierdut solzii,lucru care i-a dat posibilitatea să absoarbă direct prin piele oxigen. De asemenea, și-a modificat sistemul circulator, având vase suplimentare și cu o inimă de patru ori mai mare decât ce a speciilor înrudite, cu sânge roșu. De-a lungul anilor, peștele de gheață a acumulat grăsimi, care, precum uleiul, plutesc în apă. Iar oasele foarte ușoare și mai puțin mineralizate decât cele ale strămoșilor săi, i-au permis să se ridice în coloana de apă să mănânce krill și alte creaturi care nu se găseau în apropierea fundului mării.