Credeai că doar porumbelul, declarat simbol al păcii este considerat un prieten al lui Dumnezeu? Ei bine află că și ariciul a avut un loc pe barca lui Noe. Poate unele lucruri le știai despre arici, cum că au țepi, dar nu știai că el l-a sfătuit pe Dumnezeu cum să facă Pământul. Iată ce spune o legendă veche despre această vietate!
Poporul român este cunoscut pentru poveștile sale și totodată pentru superstițiile sale. De-a lungul timpului, au circulat o sumedenie de legende care vorbeau despre importanța unor vietăți pe Pământ. O astfel de legendă o întâlnim și în acest caz, unde ariciul se află în ipostaza de sfătuitor al Domnului.
Deși pare greu de crezut că un animal a putut contribui la crearea Pământului, povestea arată faptul că această vietate a avut un aport important.
Povestea prezentată în publicaţia „Şezătoarea”, condusă de Artur Gorovei, își face apariția la sfârşitul secolului XIX. În iarna anului 1902, în „Revista de folklor” este publicat un articol interesant numit: „De ce e păcat să omori un ariciu”. Profesorul din Focșani Hristian N. Ţapu a cules povestea vietății de la un sătean din comunca Urecheşti, Vrancea.
Povestea surprinde două vietăți în ipostaza de sfătuitori ai lui Dumnezeu: albina și ariciul.
„La început Dumnezeu făcuse pământul prea mare şi nu se pricepea ce să facă, să-l facă mai mic, că cică era întins ca o masă. A trimis el atunci pe la toate lighioaiele că ce e de făcut şi o trimis şi la ariciu pe albină”, începe povestea.
Albina nu găseşte însă de prima dată un răspuns, ariciul fiind chiar indispus că este deranjat pentru o asemenea problemă.
„- M-a trimis Dumnezeu – zise albina să te întreb că ce să-i fac pământului să-l mai micşoreze că e prea mare?
-Ei- zise ariciul, de unde ştiu eu ce să-i facă, dacă nu ştie el că e atotputernic; dar eu de unde? nu ştiu, aşa spune-i.”
Zburatoarea a ales să se ascundă într-o trestie, în loc să plece, în preajma ariciului și a reușit să-l surprindă pe acesta în timp ce vorbea sigur:
„Ei, mă întreabă ce să-i facă; să-l mai încreţească şi el, să mai facă văi, dealuri, dacă-i prea mare”
Atunci albina a ieșit din trestie și i-a spus ariciului că îi va da ideea lui Dumnezeu.
„Am auzit ce-ai spus, am să-i vestesc lui Dumnezeu; iar ariciul ia un beţigaş, şi-o loveşte peste mijloc şi de atunci albina e curmată la mijloc, până atunci era tot una”
De atunci pământul are văi şi dealuri „şi de aceea e păcat să omori ariciul”.
La vederea primului arici din viață noastră, cu siguranță am vrut să punem mâna pe țepii lui. Cunoscute din poveștile pe care le auzeam de la părinți sau bunici, micile mamifere reușesc să producă entuziasm atunci când sunt privite în special de copii.
Ariciul este suprins de fabulele româneşti într-o ipostază unică pentru o vietate atât de mica, dar cu o însemnătate mare.