Satul blestemat din Delta Dunării. În urmă cu mulți ani exista un sat pe lângă Cheile Dobrogei, pe malul afluentului Visterna al Casimcei. Aici locuiau numai oameni înstăriți, casele erau impunătoare și aveau o frumusețe aparte. Ce s-a întâmplat în acest loc veți afla din materialul următor.
În apropiere de Constanța, în zona Cheilor Dobrogei, există un sat uitat de lume. Aici trăiesc aproximativ o sută locuitori, iar cele mai multe case sunt părăsite. Lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Zona este menționa încă de la începutul secolului XVI, într-un jurnal militar de campanie al Sultanului Soliman Magnificul care, a trecut prin Dobrogea în drum spre Moldova, pentru a lupta împotriva lui Petru Rareș. De asemenea, cunoscutul istoric și geograf turc Evliya Celebi, amintește de acest cătun în cartea sa.
[rssfeed id='1612173855' template='list' posts=2]„Ester (numit şi Gura Dobrogei) este un oraş ce ţinea de plasa Babadag, situat la poalele unui deal care avea grădini, vii şi 1.500 de case frumoase cu olane şi obloane din scânduri subţiri, fiind deci printre primele centre populate ale Dobrogei. Avea totodată hanuri, vreo 200 de alte prăvălii, un azil precum şi numeroase biserici”, menționa acesta.
În perioada 1984-1986, cercetătorii au făcut numeroase săpături și s-au descoperit ceşti de Kutahya şi portelan chinezesc cu datare între secolele XVII – XVIII. Acest lucru dovedește bogăția locuitorilor. Însă, aceștia nu erau români, ci grupuri etnice ce făceau parte din poporul găgăuz și cerchez. În zilele noastre, aceste grupuri sunt cele mai vechi grupuri etnice din România stabilite în Dobrogea. Casele lor erau bine îngrijite, iar grădinile erau frumoase și animalele pe care le îngrijeau erau bine hrănite.
Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu oamenii aceștia. Ei bine, legenda spune că stăpânirea turcească trimitea prin toate satele slujbaşi ca să ridice taxele, însă cine călca în Gura Dobrogei nu se mai întorcea viu. Localnicii îi omorau şi le luau şi banii adunaţi din alte părţi. Așadar, hărnici nu era punctul lor forte, ci crimele pe care le făceau.
Pașa a observat că oamenii nu se mai întorc și a realizat că ceva straniu se întâmplă. Astfel, acesta a mers cu armata în sat ca să facă ordine, dar a avut parte de o mare surpriză. Locuitorii aflaseră de intenția Pașei și au apucat să fugă imediat în Rusia doar cu ceva bani strânşi. Nu s-au găsit niciodată străinii ce au comis atâtea crime, iar satul a fost abandonat, a fost prădat şi, cu timpul, s-a transformat în ruină.
Arhitectul Andrei Chivu dorește să atragă cât mai mulți oameni aici și crede în renașterea satului. Acesta consideră că oamenii vor fi încântați de casele tradiționale și de natura încântătoare.
„Simpla incursiune la Gura Dobrogei este ca o teleportare în timp. Satul este aşezat la poalele dealului pe care se ridică Mănăstirea Casian. Distanţa de câţiva kilometri de la şoseaua Constanţa-Tulcea, la fel şi casele puţine, l-a ajutat să-şi păstreze farmecul. Materialele moderne de construcţie nu au invadat satul, astfel că locul şi-a păstrat imaginea nealterată de zeci de ani. Aici pot fi zărite mai multe case într-o formă originară şi într-o stare chiar bună din punct de vedere al rezistenţei structurii, cel puţin“, a menționat arhitectul, citat de adevarul.ro.