Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare erau verișori, dar cu toate astea se urau de moarte. Motivul nebănuit

Țara Românească și Moldova au avut domnitori de seamă, iar cele mai bune și mai cunoscute exemple sunt Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei și Vlad Țepeș, domnitor al Țării Românești. Cei doi aveau și un grad de rudenie destul de apropiat: erau veri de gradul întâi. Relațiile dintre cele două țări au fost în general bune, conducătorii țărilor românești vrând să respingă în orice mod atacurile popoarelor străine care voiau să cucerească teritoriile noastre. De ce au ajuns cei doi domnitori români să aibă conflicte?

Relatările istorice despre cei doi domnitori

Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș au fost doi dintre cei mai importanți domnitori din istoria României. Primul a condus Moldova timp de 47 de ani (1457-1504), având cea mai lungă domnie din epoca medievală, în timp ce Țepeș a avut domnii multiple în Ţara Românească: în anii 1448, 1456-1462 şi în 1476. Relația dintre cei doi domnitori români care erau și veri, a fost una anevoioasă. Ele s-au schimbat în funcție de momentele din istorie și de problemele care au apărut de-a lungul vremii.

Pentru că au trăit acum mai bine de șase secole, istoricii au relatat faptele de la aceea vreme. Un document scris de episcopul Niccolo de Modrussa, a fost descoperit recent în arhivele Vaticanului. În el este relatat perioada când Vlad Ţepeş a fost arestat chiar de către Matei Corvin (în 1462).

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

„Niccolo a stat de vorbă şi cu oştenii români, care au spus numai lucruri bune despre domnitor. I-au reliefat vitejia, faptul că nu a fost ajutat de către regele maghiar, faptul că Ştefan cel Mare a atacat Cetatea Chiliei, care aparţinea Ţării Româneşti. Şi aceste lucruri au fost reliefate de călugăr, dar tenta principală a fost denigrarea lui Vlad Ţepeş, pentru că Papa Pius al II-lea, iniţiatorul unei cruciade anti-otomane, a văzut în Ţepeş, un domnitor ortodox şi l-a culpabilizat de numeroasele crime pe care acesta le-ar fi săvârşit: trageri în ţeapă, ucideri de femei, de prunci. Lucruri care contrazic alte povestiri despre Vlad Ţepeş”, a relatat istoricul Vasile Lupaşc.

Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș au fost rude

Potrivit datelor istorice, Vlad Țepeș a fost văr direct cu Ștefan cel Mare. Mama domnitorului român era fiica lui Alexandru cel Bun, femeie de rang înalt din familia Muşatinilor. Tatăl lui Ștefan cel Mare, Bogdan, a fost fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, de aici şi legătura de sânge între Vlad și Ștefan. Cei doi au copilărit împreună, însă după ce au ajuns la maturitate, relația lor s-a schimbat radical.

Cei doi veri s-au ajutat unul pe celălalt, însă în anul 1462, situația s-a schimbat. În acel an, Vlad Țepeș a luptat cu turcii, însă Ștefan cel Mare avea în acea perioadă o relație bună cu Poartă Otomană. Interesele diferite în acel moment ale celor doi domnitori au distrus relația dintre ei.

„De exemplu, atunci când Ştefan cel Mare a urcat pe tron în 1457, a fost ajutat şi de Vlad Ţepeş. Relaţiile s-au stricat în 1462, atunci când Vlad Ţepeş, în celebrul asediu de noapte de la Târgovişte împotriva turcilor, i-a pus pe fugă pe duşmani dându-le foc corturilor în noaptea dinaintea bătăliei. Ştefan cel Mare era atunci aliatul turcilor, fiindu-i promisă de către aceştia cetatea Chilia”, potrivit relatărilor istoricului Vasile Lupaşc.

Cei doi domnitori au avut un conflict puternic

Cel mai tensionat moment al relației dintre Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș a avut loc în 1462, când domnitorul Moldovei a atacat Cetatea Chiliei, o zonă importantă din punct de vedere strategic. Astfel, puteau fi controlate gurile Dunării și comerțul din zonă. Cei doi verii s-au împăcat, totuşi, în momentul când voievodul din Moldova a intervenit pe lângă Matei Corvin să-l elibereze din închisoare pe Vlad Ţepeş.

Domnitorul Țării Românești a fost arestat sub acuzaţia de trădare şi a stat în penitenciar la Vişegrad timp de 12 ani. Ulterior, a fost silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forţat. A fost eliberat în 1475, la cererea lui Ştefan cel Mare.