Cine a fost Lia Manoliu, cea care dă numele celui mai mare stadion din București

Lia Manoliu a fost una dintre cele mai excepționale protagoniste ale acestor două lumi strâns legate – cea a atletismului și cea a Jocurilor Olimpice. A fost o femeie care, prin studiu și sport, și-a creat propria independență, câștigând aurul olimpic în competiții și devenind, în cele din urmă, președintele Comitetului Olimpic Român și un exemplu pentru femei.

Lia Manoliu: „Eu sunt o sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit”

Un talent unic, cu performanţe în mai multe discipline şi o longevitate olimpică consemnată de Cartea Recordurilor, Lia Manoliu va rămâne veșnic în memoria generațiilor actuale grație complexului sportiv care îi poartă numele. Cu toate acestea, nu mulți cunosc povestea din spatele acestui succes răsunător.

„Eu sunt o sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit”, spunea cu modestie sportiva care a intrat în istorie ca fiind prima care a participat la şase ediţii consecutive de Jocuri Olimpice, un record atestat de Guiness Book. De-a lungul carierei sale, a câștigat trei medalii olimpice (aur în 1968 şi bronz în 1960 şi 1964), a fost de 12 ori campioană naţională şi de şapte ori campioană balcanică, devenind apoi vicepreşedinte (1973-1990) şi apoi preşedinte (1990-1998) al Comitetului Olimpic Român.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

A fost o sportivă-fenomen

Născută la Chișinău, pe 25 aprilie 1932, din părinți profesori de filozofie, Alexandrina şi Ion Manoliu, Lia a dat primele semne că ar fi o sportivă polivalentă încă din primii ani de viață petrecuți la Botoșani. A încercat toate disciplinele sportive. La doar 13 ani juca tenis de câmp la nivel de performanţă. Ulterior a devenit campioană naţională la tenis de masă, volei şi baschet, înălțimea sa fiind un punct forte – 1,79 cm.

La 16 ani descoperea atletismul, făcând trecerea de la săriturile în înălţime la aruncarea greutăţii şi apoi la aruncarea discului. După numai doi ani, elevă în an terminat la Liceul Regina Maria din București, aceasta a atins performanța de a fi prima sportivă de la noi din țară care a aruncat discul la peste 40 de metri. Era momentul când deveea candidata ideală a României la Jocurilor Olimpice de la Helsinki, din 1952.

La fragedă vârstă de douăzeci de ani, ea și-a făcut debutul olimpic la Helsinki, ocupând locul șase în spatele acelor giganți ai vremii. Curajoasă, robustă, încăpățânată, competitivă, conștiincioasă, dispusă să reziste efortului fizic intens şi să îşi transforme visurile în realitate, Lia Manoliu avea tot ce îi trebuia pentru a reuși în viață.

Prima medaliată din istoria atletismului românesc la Olimpiadă

Iar încununarea succesului a venit opt ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Roma. Avea 28 de ani când a reuşit să prindă podiumul, obţinând bronzul. S-a luptat cu cele mai bune aruncătoare din Rusia, s-a calificat în finală de pe poziţia a 9-a şi, cu toate că nimeni nu îi dădea şanse, a izbutit. A fost, totodată, prima medalie din istoria atletismului românesc la Olimpiadă! A urmat o altă medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Tokio din 1964.

Aurul olimpic a venit după alți opt ani. Deși condițiile păreau să fie un obstacol major, având în vedere că ediția a XIX-a a Jocurilor Olimpice s-a disputat în Mexic, acolo unde altitudinea este de 2.300 de metri, iar aerul are cu 30% mai puţin oxigen decât la nivelul mării. Și în plus, Lia Manoliu suferise o accidentare la mâna dreaptă, lucru care a împiedicat-o să își exersese aruncările în ultimele două săptămâni de pregătire.

Cu toate acestea, a fost momentul său de glorie! Lia a aruncat din prima 58 de metri şi 28 de centimetri, doborând recordul olimpic. Atunci a cucerit primul şi singurul aur din istoria aruncării discului în România.

La 40 de ani, la Műnchen, își trecea în cont a şasea ediţie consecutivă de Jocuri Olimpice şi intra în Cartea Recordurilor. Nicio femeie nu mai izbutise o asemenea performanţă. Peste ani, a fost depăşită de atleta jamaicană Merlen Ottey, iar Elisabeta Lipă a reuşit să atingă același număr de participări.

Lia Manoliu s-a retras din activitate la 40 de ani

Mulțumită experienţei dobândite pe terenul de sport, culturii sale, dar şi faptului că știa să vorbească bine cinci limbi de circulație internațională (franceza, engleza, germana, rusa, italiana), Lia Manoliu, s-a afirmat în anii următori în diverse organisme sportive internaţionale. Comitetul Internaţional Olimpic i-a decernat Ordinul Olimpic Colanul de bronz (1975), Trofeul Femeia în sport (1990) şi Trofeul Centenarului (1994). De asemenea, în 1974, UNESCO i-a acordat Trofeul „Fair-Play”.

Confruntându-se cu multe probleme de sănătate, Lia Manoliu a s-a luptat din răsputeri cu tumoră la creier, care, din păcate, i-a fost fatală, la nici 66 de ani. În timpul operaţiei de extirpare a tumorii, a intrat în comă şi, după doar câteva zile, pe 9 ianuarie 1998, a murit într-un spital din Bucureşti.

Pentru imensele reușite aduse sportului românesc, principalul complex sportiv din Bucureşti, precum şi fostul Stadion „23 August” au purtat numele ei până în 2012, când a fost inaugurată actuala Arenă Naţională.