15 curiozități și legende despre pupeze

Pupăza, denumită popular și cucul armenesc, este una dintre cele mai cunoscute păsări din avifauna țării, în jurul ei luând naștere numeroase legende și povoști. Pupăza impresionează, încântă și inspiră cu frumusețea, zborul și cântecul ei, fiind o pasăre care poate fi domesticită ușor, la fel ca și papagalul. În continuare, am pregătit pentru tine o serie de curiozități despre pupeze, dar și câteva legende. Descoperă cele mai interesante lucruri despre această specie.

Curiozități despre pupeze

Pupăza este o specie cunoscută științific ca Upupa epops și popular drept cucul armenesc sau pasărea de balegă, fiind o pasăre migratoare care revine anual în țară, în luna martie și pleacă în luna septembrie. Este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia Upupidae, având circa 28 de centimetri lungime și o greutate de aproximativ 75 de grame. Pupăza are un penaj pestriț, de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase. Are dungi transversale albe și un cioc lung, cafeniu închis, ascuțit la vârf și curbat în jos.

Picioarele pupezei sunt cenușii, aripile-i sunt rotunjite, iar în vârful capului are un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă. Interesant că pupăza poate desface și strânge acest moț de pene după dorință. Pupăza trăiește în zona pășunilor și a fânețelor și are un regim alimentar constituit exclusiv din insecte, moluște, acarieni, larve și omizi. Cu alte cuvinte, este o specie fitosanitară care reduce numărul de dăunători ai plantelor. Iată care sunt cele mai interesante lucruri despre pupăză.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Știai că…?

1. În prezent, în lume există numai trei specii de pupăză, una în Europa și Asia (Upupa epops), una în Africa (Upupa africana) și una in Madagascar (Upupa marginata).
2. Atât numele științific al pupezei, cât și cel popular sunt inspirate din cântecul păsării. Astfel, românilor li se pare că pupăza cântă „pu-pu-pup, pu-pu-pup“, iar altor neamuri „upup-upupup“.
3. Pupăza migrază în Africa și Asia de Sud și Sud-Est.
4. Penajul pupezelor este similar la ambele sexe.
5. În perioada împerecherii răsună frecvent strigătul ei „pu-pu-pup, pu-pu-pup“.
6. Când cântă, pasărea înfoiază penele din jurul gâtului și coboară ciocul în jos.
7. Pupăza își pertrece majoritatea timpului pe pământ, cercetând solul cu ciocul, în căutarea hranei.
8. Deseori, pupezele sunt văzute fâcând „baie“ în praf, lucru care le ajută să își întrețină penajul.
9. Pupăza este renumită pentru lipsa de igienă și mirosul neplăcut pe care-l emană.
10. De regulă, dușmanii pupezelor evită cuiburile acestora din cauza mirosului neplăcut de excremente adunate în cuib și de resturi de mâncare.
11. În Egiptul Antic, pupezele erau considerate sacre.
12. Pupăza apare atât în Coran, cât și în Biblie (Leviticul 11:9), fiind trecută pe lista animalelor necurate.
13. În Persia, pupăza a fost simbolul virtuții.
14. În Grecia Antică, pupăza era considerată regina păsărilor.
15. În luna mai a anului 2008, peste 150.000 de israelieni au desemnat pupăza drept pasărea simbol a Israelului cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la fondarea țării.

Citește și: 13 curiozități despre ciori, cele mai inteligente păsări din lume. Cât trăiesc ele de fapt

Cele mai interesante legende

După cum aminteam și mai sus, există și numeroase legende despre pupeze, iar una dintre cele mai interesante spune că ar fi existat o dată o fată frumoasă, cum nu-i puteai găsi pereche în tot ținutul, iar fata aceasta creștea mereu, era voinică, rumenă în obraji, zveltă, cu ochii negri şi adânci ca adâncul mării.

Cu părul moale ca mătasea, galben, mai strălucitor decât aurul curat, fata făcea soarele să se rușineze, roșind la față, când ieșea din casă. Ca s-o vadă mai bine, luna lumina și mai tare. Vestea despre frumusețea sa ieșită din comun s-a dus în toate părțile și din toate colțurile pământului au început să vină la ea feţi-frumoşi, mândri şi bogaţi, ca să-i ceară mâna. Însă părinții nu se îndurau să se despartă de dânsa și să o dea.

Într-o dimineață, însă, mama ei cade bolnavă la pat și zace uscată luni întregi. Doftorii vestiți și babele care știu de toate nu i-au dat de cap și n-au reușit să-i găsească leac. Pe zi ce trecea, bolnavei îi era și mai rău şi slăbea de se prăpădea în toată fiinţa. Într-o noapte, mama își sărută pentru ultima data fata, iar mai apoi îşi dete sufletul liniştită şi cu surâsul pe buze.

De atunci, trecu multă vreme, timp în care tatăl fetei se văita într-una de singurătate, precum și de faptul că nu vrea ca frumusețea lui de fată să se prăpădească îngrijind de toate ale casei. În plus, într-o zi avea să se mărite și ea și apoi cum va trăi el singur, fără femeie? Așa se face că într-o zi moșneagul se căsătorește a doua oară. Acesta ia de soție o femeie tânără și frumoasă, dar cu suflet de câine şi cu inimă de piatră.

Invidioasă pe fata moșneagului, femeia cea rea hotărăște ca tânăra să plece sau să piară. Văzând cât este de harnică și frumoasă fata, lăudată și cerută de toți, femeia nu mai putea de necaz. Astfel, mama vitregă nu o mai lăsa pe copilă să se spele, nici să se pieptene şi să se cureţe. I-a scos hainele cele curate și frumoase, care o prindeau așa bine, și a îmbracat-o numai cu zdrențe.

Apoi nici mâncare nu-i mai dădea cum se cuvine și nici nu o lăsa să doarmă ca lumea. O scula cu noaptea în cap, când încă nici nu cântaseră cocoșii, şi o trimitea după munca cea mai grea şi obositoare. Și uite așa, într-o bună zi, pleacă fata de la casa părintească pentru a trăi o viață mai bună. Doar dorul de tatăl ei ce o mai chinuia în fiecare zi.

Văzând ca fata lui nu mai vine acasă, moșneagul lăsă frică şi puterile femeii sale deoparte şi plecă în lume pentru a-și găsi copila. Căută ce căută bărbatul, până ajunse în Sân-Petru şi se sfârşi de pe acest pământ de oboseală. Dar, înainte de a-şi da duhul, acesta o blestemă pe nevasta cea rea să bântuie prin lume ca pedeapsă pentru ce a pățit el și fiica sa. Pe dat femeia cea rea se transformă într-o pasăre moţată, aşa cum era şi maştera, pusă mereu pe ceartă şi harţag. Ea este pupăza.