Cine a fost Hugo Boss, fondatorul celebrului brand vestimentar, și ce legătură nebănuită a avut cu Hitler. Povestea neștiută

Marile companii au nevoie de timp pentru a-și consolida un nume cunoscut și, în mod similar, marii designeri trebuie să se străduiască din greu pentru a fi amintiți și în secolele următoare. Hugo Boss, după cum știe lumea, nu este o companie obișnuită de haine, accesorii și parfumuri, este un nume de marcă creat de Hugo Ferdinand Boss, care a trăit din 1885 până în 1948 și care, în timpul vieții sale, a fondat faimosul brand Hugo Boss, cunoscut până astăzi în întreaga lume.

Totul despre Hugo Boss, fondatorului celebrului brand de lux

Hugo Ferdinand Boss (8 iulie 1885 – 9 august 1948) s-a născut la Metzingen, în Regatul Württemberg, în familia Luise (născută Münzenmayer) și Heinrich Boss, fiind cel mai mic din cinci copii. A fost ucenic de comerciant, a făcut serviciul militar între 1903 și 1905 și a lucrat într-o țesătorie din Konstanz. Ulterior, în 1908, a moștenit magazinul de lenjerie al părinților săi din Metzingen.

Dar, în 1924, a decis să își înființeze propria companie de modă, numită „Hugo Boss AG”. La început, acesta confecționa uniforme pentru poliţişti şi pentru poştaşi, însă afacerea nu mergea prea bine. Climatul economic din acea perioadă, imediat după Primul Război Mondial şi Pacea de la Paris (1919), adică la începutul declinului economic german ce l-a propulsat pe Hitler la putere, a adus firma în pragul falimentului.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Hugo Boss se vedea acum nevoit să caute soluții salvatoare, astfel că în 1931 a încheiat o înțelegere cu creditorii. Aceștia i-au mai lăsat doar şase maşini de cusut. Repornirea afacerii a coincis și cu înscrierea în Partidul Naţional Socialist, în acelaşi an. Nu după mult timp, compania a început să producă uniformele paramilitare naziste și să depășească problemele economice.

Clienții lui Hugo Boss: Wehrmacht (armata nazistă), Waffen-SS (brațul înarmat al partidului) și Tineretul Hitlerist

Mai târziu, Hugo Ferdinand Boss a afirmat că s-a alăturat naziştilor pentru că i s-a promis că va fi scăpat de faliment, dar și pentru faptul că se simţea cumva exclus din sânul Bisericii Evanghelice. După 1931, el a intrat în mai multe asociaţii fasciste, de pe urma cărora a cules numeroase beneficii: vânzările și profitul au crescut considerabil.

Deși Hugo Boss a susținut, într-o reclamă din 1934-1935, că a creat uniforme naziste încă din 1924, el a devenit furnizor oficial în 1928-1929. Compania producea uniforme pentru SA (Sturmabteilung, organizația paramilitară nazistă care a avut un rol cheie în ascensiunea la putere a lui Hitler în anii 1920, supranumită „cămăși maro”), SS (Schutzstaffel, brațul armat al Partidului Național Socialist), Hitlerjügend (Hitlerismul Tineretului), NSKK (Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps — Divizia Nazistă Motorizată) și alte organizații de partid.

Potrivit scrierilor istoricilor, pentru a putea acoperi cererile de uniforme din ultimii ani de război, Hugo Boss s-a folosit de munca a aproximativ 40 de prizonieri și a aproximativ 150 de sclavi din țările baltice, Belgia, Franța, Austria, Polonia și URSS.

După încheierea războiului, a fost tras la răspundere

După încheierea războiului, Boss a fost chemat să se justifice în 1946, în timpul aşa-numitelor procese de denazificare. Pentru toate faptele care îi erau atribuite (apartenența la partid, finanțe vărsate în conturile SS, uniforme croite pentru partidul nazist chiar şi înainte de 1933) celebrul fondator al brandului vestimentar a fost considerat atât activist, cât şi susţinător şi beneficiar al nazismului.

Astfel, i-a fost luat dreptul la vot, i-a fost interzis să mai conducă afaceri și a fost amendat cu o sumă uriaşă pe atunci, 100.000 de mărci. Hugo Ferdinand Boss s-a stins din viață la doi ani după acest scandal imens, dar afacerea a mers mai departe până astăzi.

Cine a preluat brandul de lux după decesul fondatorului

După moartea sa, fabrica s-a revenit la confecţionarea uniformelor pentru poliţişti şi poştaşi. Primele costume marca Hugo Boss au fost produse în anii 1950, iar 17 ani mai târziu, nepoții săi, Uve şi Jochen, au preluat conducerea companiei şi au început să o transforme în ceea ce a devenit ea astăzi. Au schimbat strategia de marketing şi numele companiei în Boss.

Între 1960 şi 1970, produsele au devenit sinonime cu luxul, iar din 1970 marca a devenit una exclusiv masculină. Douăzeci de ani mai târziu, brandul s-a orientat și către îmbrăcămintea casual şi sport, schimbându-și și numele din Boss în Hugo Boss. Astăzi, compania numără peste 6.000 de magazine în lume şi operează trei branduri diferite: Boss, Hugo şi Baldessarini.

Blestemul nazist a urmărit firma lui Hugo Boss și mulți ani după

În anul 1997, brandul primea o nouă lovitură de imagine. Compania figura pe lista firmelor nemţeşti care au colaborat cu hitleriştii. Fiul lui Hugo Boss, Siegfried Boss, în vârstă de 83 de ani pe atunci, s-a revoltat și a fpcut declarații în legătură cu implicarea lui Boss alături de nazişti.

„Fireşte că tatăl meu a făcut parte din Partidul Naţional Socialist. Dar cine nu era nazist pe atunci? Întreaga industrie lucra pentru armata nazistă”, a spus acesta.

„Fabrica de îmbrăcăminte fondată de domnul Hugo Boss a produs obiecte vestimentare şi credem că şi uniforme SS… În această privinţă nu avem arhive în companie şi încercăm la ora asta să vedem ce s-a întâmplat. Este prima dată când auzim de această istorie”, a declarat Monika Steilen, purtătoarea de cuvânt pentru Hugo Boss AG, la începutul scandalului, potrivit Historia.

Pentru a da dovată de „bună credinţă” în elucidarea misterului, compania a ales să finanţeze cercetările unui istoric – Elisabeth Timm. Dar descoperirile acestuia nu au fost însă pe placul conducerii companiei Hugo Boss AG. Astfel, firma a refuzat să îi mai publice cartea.

Informațiile bine documentate arătau că Boss şi-a construit, de fapt, averea croind uniformele naziştilor şi ale tinerilor hitlerişti. Mai mult, Elisabeth Timm, a demonstrat foarte clar că firma s-a folosit de mâna de lucru forţată a polonezilor şi francezilor. Cercetătorul s-a plâns că întreprinderea nu a lăsat-o să cerceteze arhivele, susținând că acestea nu există.