Istoria cărților de joc. Cine sunt de fapt cei 4 regi de pe cărțile de joc

Banalele cărți de joc au o istorie fascinantă. Chiar și astăzi, adevărata lor origine rămâne un mister. Cum au fost alese semnele, culorile și cine sunt, de fapt, cei patru regi de pe cărțile de joc?

Istoria cărților de joc

Adevărata origine a cărților de joc rămâne un mister. Cu toate astea, se crede că povestea lor începe undeva în Tibet, India sau China. Potrivit istoricului Sir William Henry Wilkinson, primele cărți de joc ar fi fost bancnote de hârtie folosite, în același timp, ca instrument și miză a jocurilor. O altă variantă spune că acestea au un „creator” colectiv și că forma lor s-a schimbat și perfecționat în timp, în funcție de scopul în care au fost folosite.

În Europa, istoria cărților de joc începe la sfârșitul secolului al XIV-lea, când au fost aduse de popoarele arabe sau de marinarii italieni. Primul care scrie despre ele este Niccolo de Coveluzzo, care le întâlnește în orașul natal, Viterbo, în anul 1379. În acel moment, se pare că acestea erau ilustrate cu personaje din viața de zi cu zi – Papa, Împăratul sau Cerșetorul – precum și cele nouă muze, cele șase virtuți și cele șapte planete cunoscute la acea vreme. Se pare că scopul primelor cărți de joc era educarea copiilor.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cărțile de joc erau slăbiciunea regilor Franței

Un capitol important din istoria cărților de joc s-a scris în Franța. Se spune că regele Ludovic al XIV-lea, cunoscut ca „Regele Soare”, și-a mărit considerabil averea, ruinându-i pe nobili la serile de jocuri organizate la Curte.

Cărțile de joc ar fi ajuns în Franța în anul 1392, când regele Carol al VI-lea a cumpărat trei pachete de cărți de joc aurite, pictate de artistul miniaturist francez Jacquemin Gringonneur pe piele de oaie.

Cine sunt, de fapt, cei patru regi de pe cărțile de joc

Încă de la apariție, cărțile de joc au avut patru culori și patru semne: inima, frunza, ghinda și clopoțelul. Francezii și-au pus amprenta asupra lor, schimbând primele semne cu trefla, cupa, caroul și pica. Spaniolii au fost cei care au adăugat, pe lângă regi și valeți, cavalerii.

Aproape un secol, se credea că cei patru regi de pe cărțile de joc erau figuri istorice importante: David, Cezar, Alexandru Macedon și Carol cel Mare. Valeții erau Hector, Lahire, d’Ogier și Lancelot – utimii doi, camarazi și cavaleri ai Mesei Rotunde. Cele patru regine erau Pallas, Argine, Rachel și Judith. Personajele se schimbă, din nou, în timpul Revoluției Franceze din 1789, când regii, cavalerii și reginele primesc denumiri ca „Geniul războiului”, „Geniul păcii”, „Geniul comerțului” sau  „Geniul căsătoriei”.

Ce țări au declarat jocurile și cărțile de joc ilegale

În Europa, istoria cărților de joc a fost una tumultoasă. Au fost interzise de episcopul de Wurtzbourg, arse de Sfântul Bernardin. Se credea că erau trimise de diavol pentru a-i ispiti pe cei care practicau jocurile de cărți. Boguet afirma că „diavolul se amestecă în jocul de cărți fără să-l vedem”, și citează un conte italian „care îți pune în mână un zece de pică și tu vezi că e rege de cupă, ceea ce confirmă că există un pact între el și diavol”.

În 1332, regele Castiliei dădea un edict prin care se interzicea cavalerilor să se atingă de cărțile de joc. În 1398, o ordonanță data de șeful Poliției din Paris dezvăluia că bărbații fugeau din case sau de la locurile de muncă pentru a merge sa joace carti si dupa ce isi pierdeau banii si toata agoniseala se apucau de furat si de talharit, si de aceea el cerea „să se interzică persoanelor de o asemenea condiție să joace în zilele lucrătoare, astfel fiind pedepsiți cu închisoare sau amendă, din care un sfert va reveni denunțătorului”.

Și autoritățile din Italia au impus restricții dure cu privire la cărțile de joc. Inițial, jocurile erau permise doar în zilele nelucrătoare și doar în locuri special amenajate. Pe 23 mai 1376, însă, un decret interzicea total jocurile de cărți în Florența.