Se vorbește tot mai mult despre efectele benefice pe care le are vitamina C pentru creșterea imunității. Cât de eficientă este, de fapt, și ce rol ar putea juca în prevenirea sau chiar tratarea infecției cu noul coronavirus?
Vitamina C are o istorie cel puțin interesantă. A început să fie folosită, în scop medicinal, încă din secolul al XVIII-lea. La acea vreme, o boală misterioasă făcea ravagii în rândul marinarilor și navigatorilor. Este vorba despre scorbut, despre care se știe, astăzi, că este cauzată de deficiența vitaminei C și care a afectat aproape două milioane de oameni. În 1747, un medic scoțian propunea un experiment pentru tratarea bolii, ce a avut rezultate neașteptate. Specialistul a observat că singurele alimente ce ameliorau simptomele scorbutului erau portocalele și lămâile.
A durat aproape două sute de ani până când oamenii de știință au reușit să izoleze, întâia oară, vitamina C, pe care au denumit-o acid ascorbic. De atunci, 1933, vitamina C a început să fie folosită nu doar pentru tratarea scorbutului ci și pentru creșterea imunității împotriva unor boli precum răceala și gripa, dar și ca supliment, având în vedere efectele benefice pe care le are asupra sănătății întregului organism.
O dietă bogată în vitamina C sau consumul unor suplimente alimentare ce o au în compoziție are numeroase efecte benefice asupra sănătății organismului uman. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
În 2020, cercetători din întreaga lume au încercat să arate cât de eficientă este, de fapt, vitamina C pentru creșterea imunității împotriva noului coronavirus. Potrivit acestora, dozele mari de vitamina C aflate în studiu pentru tratarea Covid-19 ar putea da rezultate pozitive pentru o parte importantă a populației, însă voci mai sceptice subliniază faptul că factorii-cheie ai eficacității vitaminei C includ nivelurile de transportor natural necesare pentru a aduce vitamina în interiorul celulelor, notează Medicalxpress.
Înainte de a vorbi despre cât de eficientă este vitamina C împotriva Covid-19, cercetătorii de la Medical College of Georgia spun că trebuie luați în calcul factori precum vârsta, rasa, sexul, precum și nivelurile de expresie și variațiile genetice ale transportatorilor de vitamina C, ce îi pot reduce din eficacitate.
În prezent, există cel puțin 30 de studii clinice ce vizeaza vitamina C – singură sau combinată cu alte tratamente – ca tratament împotriva Covid-19. În unele cazuri, se folosesc doze de până la zece ori mai mari decât doza zilnică recomandată. Fără transportori adecvați pe suprafața celulei pentru a trece vitamina solubilă în apă pe lângă stratul lipidic al membranelor celulare, în special dozele mari pot permite vitaminei să se aglomereze în exteriorul celulelor unde începe să producă de fapt oxidanți, ceea ce poate duce la apariția altor probleme de sănătate.
Lipsa unor transportori adecvați pentru vitamina C ar putea fi motivul obținerii rezultatelor mixte ale eficienței acesteia în tratarea altor boli sau complicații. Studiile clinice asupra osteoartritei, de exemplu, o boală autoimună în care un sistemul imunitar atacă articulațiile, a obținut rezultate dezamăgitoare, spune dr. Fulzele, autorul principal al studiului.
Cu toate acestea, utilizarea vitaminei C în alte probleme induse de viruși, cum ar fi sepsisul potențial mortal, a demonstrat beneficii în reducerea insuficienței organelor și îmbunătățirea funcției pulmonare în sindromul de detresă respiratorie acută (o formă de insuficiență respiratorie), care este, de asemenea, o cauză majoră de boală și deces cu COVID-19.