De ce anumite animale își mănâncă puii. Explicația nebănuită a specialiștilor

Să-ți mănânci urmașii poate părea de neconceput, dar se știe că animalele, de la pești la păsări o fac. Oamenii de știință nu au fost siguri de ce ar fi evoluat un astfel de comportament, dar un nou studiu aruncă o nouă perspectivă asupra factorilor care pot determina acest comportament. Află de ce anumite animale își mănâncă puii.

Explicația care arată de ce unele animale își mănâncă puii

Zoologii au observat canibalismul filial, actul de a-și mânca descendenții, la multe tipuri diferite de animale, inclusiv cinteze, păianjeni lup și multe specii de pești. Paradoxal, toate speciile au grijă și de puii pe care nu îi mănâncă. Oamenii de știință au fost nevoiți să explice modul în care astfel de comportamente aparent opuse ar putea coexista în aceeași specie și au motivat că trebuie să existe un beneficiu evolutiv pentru această practică.

Studiile anterioare s-au concentrat pe ideea că părinții ar putea să-și mănânce propriile ouă, deoarece obțin un beneficiu energetic din ele și le-ar putea folosi ca sursă de hrană atunci când alte surse sunt rare. Totuși, studiile asupra unor pești au venit cu rezultate mixte, astfel că în timp ce unii au încetat să își mănânce puii, ceilalți au comntinuat acest lucru.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Pentru a testa alte motivații posibile, Klug și colegul Michael Bonsall de la Universitatea din Oxford au modelat diferite scenarii de „organisme virtuale” cu un computer, în care canibalismul filial a fost introdus în populațiile de animale care își îngrijeau puii. Rezultatele studiului lor, finanțat de Societatea Regală din Anglia și de Fundația Națională pentru Știință din SUA, sunt detaliate în numărul din decembrie al revistei The American Naturalist.

Factorii care contribuie la canibalismul filial

Ei au descoperit că mai mulți factori au contribuit la creșterea „apetitului părinților” pentru propriii lor descendenți. În unele cazuri, canibalizarea propriilor pui pune asupra ouălor aceeași presiune evolutivă ca și un prădător. Așadar, cu cât ouăle se dezvoltă mai repede, cu atât șansele lor de supraviețuire sunt mai mari.

De asemenea, s-a descoperit că acest comportament crește rata de reproducere a părinților prin creșterea aparentă a atractivității partenerului, deși Klug spune că nu sunt siguri de ce ar putea fi acest lucru. S-au observat, de asemenea, unele beneficii energetice ale consumului de ouă, dar niciun beneficiu singur nu a explicat răspândirea canibalismului filial în populație.

„Nu poți explica canibalismul filial la toate aceste animale cu un singur beneficiu”, a spus Klug.

Klug a spus că mâncatul puilor ar putea fi o modalitate de a elimina urmașii care durează prea mult să se maturizeze și, prin urmare, necesită puțin prea multă îngrijire parentală. Această strategie ar conserva energia părinților pentru loturile ulterioare, care se dezvoltă mai rapid.

„Inițial, ei produc în exces urmași și apoi mai târziu îndepărtează o parte din descendenții inferiori”, a explicat Klug.

Concurența generală în cadrul unei specii pentru resurse poate limita, de asemenea, părinții la cantitatea de energie și timp pe care o pot petrece pentru a-și crește puii, așa că își forțează ouăle să crească rapid sau să fie mâncate.