Home » Când, unde, cum » Când se face coliva și de unde își are de fapt originea. Rețeta tradițională de colivă

Când se face coliva și de unde își are de fapt originea. Rețeta tradițională de colivă

Manolică Anca / 20.05.2021, 14:17
Când se face coliva și de unde își are de fapt originea. Rețeta tradițională de colivă

Coliva este unul dintre cele mai populare deserturi ritualice, care la fel ca și colacii este asociată cultului și ritualului înmormântărilor. Prepararea sa se face după o rețetă tradițională din străvechi, ingredientul principal fiind grâul. Iată când se face, mai exact, coliva și de unde își are originea.

De unde își are de fapt originea coliva

Deși prepararea colivei este una din cele mai importante practici creștine, ea nu este invenția creștinilor. Coliva își are originile în ritualurile păgâne, de pe vremea tracilor, mai exact în manifestările mortuare precreștine legate de cultul pământului ca divinitate. Cum grâul era principala sămânță pe atunci, era legat de divinitate.

În practica creștină, ea a fost introdusă după minunea Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron. La 50 de ani de la moartea sa, împăratul Iulian Apostatul a dat poruncă să fie stropite toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor. Atunci, Sfântul Teodor Tiron i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a spus să îi anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piețe și să nu mănânce decât grâu fiert cu miere.

Deși are origini păgâne, coliva a fost adoptată de creștinism și consolidată, chiar și de către Iisus Hristos. El i-a sfătuit pe apostoli să prețuiască bobul mărunt care este îngropat în pământ, dar „va aduce roade”. La fel și trupul care moare eliberează sufletul să urce către Împărăția lui Dumnezeu.

Când se face coliva

Astăzi, coliva se prepară pentru pomenirea morților, fiind una din cele mai cunoscute ritualuri creștine. Aceasta se aduce la biserică, împreună cu o sticlă de vin, pentru sfințire. Coliva reprezintă trupul celui decedat întru cele veșnice și este o expresie a credinței în nemurire și înviere.

Când se face, mai exact, coliva? În sâmbetele morților, la pomenirea acestora la 40 de zile, trei luni, șase și nouă luni și la un an de la deces, apoi în fiecare an, până la șapte ani.

Coliva este nelipsită de la pomenirea celor adormiți
Coliva este nelipsită de la pomenirea celor adormiți

Rețeta tradițională de colivă

Ingrediente

  • 1 kg de grâu (arpacaș)
  • 1 kg de miez de nuci
  • 250 g de zahăr
  • coajă rasă de la o lămâie
  • coajă rasă de la o portocală
  • scorțișoară
  • esență rom, după gust

Pentru ornat

  • zahăr pudră sau pesmet din biscuiți
  • cacao
  • bomboane colorate

Mod de preparare

Prepararea colivei se face în două etape. Se începe de seara cu alegerea cu mare atenție a grâului, îndepărtându-se pleava și bucățelele de grâu sparte. Apoi se spală în nouă ape călduțe (corespondentul celor nouă cete îngerești) și se pune la fiert în trei litri de apă, la foc potrivit de mare.

Când începe să fiarbă, se dă focul la mai mic. În timpul fierberii, grâul nu se amestecă cu lingura, ci se mișcă oala din când în când, pentru ca acesta să nu se lipească. Se ține la foc până când apa scade și, după ce aceasta a scăzut aproape complet, se adaugă puțină sare și zahărul, amestecând ușor cu lingură de lemn. Se mai lasă circa 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul este „înflorit”.

După ce a fiert cât trebuie, grâul se răstoarnă într-o oală smălțuită și se acoperă cu un prosop umed pentru a nu face coajă. Tot seara se poate curăța și miezul de nucă. Jumătate se toacă la mașină, iar cealaltă jumătate se taie cu cuțitul în bucățele mai mici. Se pot opri câteva bucățele și pentru ornat.

A doua zi, dimineața, se adaugă miezul de nucă sfărâmat și un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin mașină, alături de arome, după gust, după care se frământă toată compoziția cu mâna. La final, se pune în boluri, pahare, tăvi, nivelându-se bine, după care se ornează după preferințe.