De ce creierul pianiștilor este diferit de al altor oameni

Pianul este un instrument fascinant. Muzicienii care știu să cânte la pian, acei oameni care au petrecut sute de ore pe clapele instrumentului,  repetând aceleași note de mai multe ori, până când ating perfecțiunea sonoră, apar adesea ca oameni misterioși. Pentru un profan, a privi un pianist profesionist cântând este ca și cum ai privi un magician sau o balerină. Piesa este cântată cu o ușurință și o frumusețe covârșitoare, încât ni se pare că suntem purtați pe tărâmuri cerești.

Motivul pentru care creierul unui pianist este diferit

Semnalele electrice care se deplasează prin neuronii pianistului, atunci când cântă la pian, nu sunt conectate în același mod cu cele ale participanților la concert.

Creierul pianiștilor funcționează chiar diferit de cel al altor muzicieni. Și asta se datorează instrumentului la care ei cântă.

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

1.Pianistul este un om mai echilibrat

Pianiștii se nasc, ca de altfel noi toți, cu o parte a creierului mai avantajată decât cealaltă. Nu este ceva  neobișnuit. Știm că preferăm să ținem stiloul cu o mână mai mult decât cu cealaltă. Diferența constă în faptul că pianiștii încep să practice ambele părți ale creierului atunci când stăpânesc folosirea ambelor mâini în timp ce cântă.

Dacă o mână ar fi mai slabă decât cealaltă, cântatul la pian nu ar funcționa. Nevoia de a practica și stăpâni ambele mâini înseamnă echilibrarea de la sine a creierului. Cu mult antrenament, deși fiecare pianist are o mână natural mai puternică la început, atunci când ating excelența, mâna mai slabă devine la fel de puternică ca cealaltă.

2.Pianistul creează mai ușor legătura între lobii frontali

Această parte a creierului deține controlul asupra reacțiilor emoționale, comportamentelor sociale și chiar a impulsurilor, deci este posibil ca pianiștii să aibă abilități pentru a îndeplini mai multe sarcini și, de asemenea, să își poată folosi creativitatea cu mai multă ușurință.

3.Pianistul se exprimă în mod natural

Medicul suedez Ana Pinho, prin studiul său, a constatat că, atunci când cântă, pianiștii profesioniști au capacitatea de a inhiba partea creierului care oferă răspunsuri stereotipe (improvizație muzicală). De aceea, își pot pune în lucru creativitatea, exprimând într-un mod natural, original, ceea ce vor să „spună” prin muzica lor.

4.Pianistul folosește mai eficient energia creierului său

Odată ce stăpânește pianul, creierul pianistului are nevoie pur și simplu de mai puțin sânge și oxigen, eliberând energie pentru alte părți ale cântecului, cum ar fi frazarea și conexiunea emoțională cu cântecul.

Mulți profesori de pian le cer elevilor să nu țină degetele prea departe de tastatură, pentru a satisface un consum adecvat și corect de energie.

Diferența dintre creierul pianiștilor de jazz și al pianiștilor clasici

Grație unui studiu realizat de o echipă de la Institutul Max Planck din Leipzig, s-a comparat creierul pianiștilor de jazz cu cel al pianiștilor clasici. Cercetătorii au descoperit diferențe neurobiologice care explică de ce un pianist nu jonglează cu ușurință de la un stil la altul.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii le-au arătat ambelor grupe de pianiști o mână pe un ecran, redând o secvență de acorduri împrăștiate de erori. Sunetul a fost întrerupt. Cele două grupuri de au trebuit să imite mâna și să reacționeze la note greșite.

Confruntat cu acorduri armonic neașteptate, creierul jazmanului a fost mai rapid decât cel al pianistului clasic. Cântărețul de jazz, la fel ca felina africană, se distinge prin flexibilitatea sa mai mare în fața neprevăzutului. A fost mai eficient în alegerea notelor și s-a adaptat mai bine pentru a crea armonii neașteptate.

Pianistul clasic, delicat și fidel partiturii sale, s-a concentrat mai întâi asupra stăpânirii tehnicii și a atingerii cu degetele, observând mai mult discrepanța în poziția mâinii.

Potrivit neurologului Pierre Lemarquis, acest studiu arată că jazz-ul promovează mai degrabă memoria pe termen scurt. Ceea ce pare normal pentru un stil muzical obișnuit cu improvizația.

Pianiștii sunt cu adevărat uimitori. Muzica lor le sculpteză creierul. Încercați doar cinci minute pe zi dacă aveți un pian sau tastatură lângă dvs. Cu timpul, ați putea deveni următorul Rahmaninov sau, de ce nu, Chopin.