De ce mâncăm de fapt tort de ziua de naștere. Cum a luat naștere tradiția

De ce mâncăm de fapt tort de ziua de naștere. Cum a luat naștere tradiția. Atunci când ne gândim la o aniversare, primul lucru care ne vine automat în minte este tortul. Acesta reprezintă desertul preferat pentru cei mici şi pentru adulți, o prăjitură care vine la pachet un aer de sărbătoare. Însă,  ce semnificație are tortul la ziua de naștere? În acest articol veți afla cum a apărut această tradiție.

De ce mâncăm de fapt tort de ziua de naștere

Ziua de naștere are numeroase tradiții și superstiții. Însă, un lucru este comun pentru toate culturile. Toată lumea urează „La mulți ani” sărbătoritului, iar odată cu această urare vine tortul cu lumânările. Apoi, acesta își pune o dorință și suflă în lumânări și abia apoi taie tortul.

Mai mulți cercetători au făcut anumite studii și s-a demonstrat că acestă tradiție îmbunătățește gustul tortului pe care îl mâncăm și ne face să ne simțim mai fericiți. Orice ritual ne schimbă complet percepția față de gustul prăjiturii.

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

Știri din lume

10 locuri din Maramureș pe care trebuie să le vizitezi. Localnicii își respectă, cu sfințenie,...

Cum a luat naștere tradiția

V-ați întrebat vreodată de unde a pornit această tradiție? Iată care este răspunsul. Se spune că în Grecia Antică oamenii pregăteau pâinea rituală din făină, ulei şi vin numită psadista, oferită drept ofrandă zeilor. Cel mai adesea, aceste pâini erau îndulcite cu miere şi decorate cu fructe uscate şi nuci. Pe pâinea îndulcită se așezau lumânări aprinse, deoarece focul era considerat un mijloc de a comunica cu cerul. De aici provine şi legenda lumânărilor. Pâinea dulce sau aşa cum o numim noi astăzi, tortul, avea un caracter simbolic şi în antichitate.

Unii istorici consideră că obiceiul tortului aniversar provine din tradiţia sacrificiilor către zeiţă greacă a lunii Artemis, a cărei zi de naştere era sărbătorită în fiecare an prin pregătirea unor prăjituri având formă Selenei, decorate cu lumânări aprinse.

În Roma, tortul era o parte obligatorie a sărbătorilor de nuntă, dar şi a altor sărbători personale, cum erau zilele de naștere. De asemenea, se spune că atunci când suflăm în flacăra lumânării aprinse, se va îndeplini o dorință. Se crede că torturile aşa cum le ştim astăzi au început să fie preparate în regiuni ale Germaniei şi Austriei, de unde a pornit această tradiţia de a pune un număr de lumânări egal cu vârsta persoanei sărbătorite.

În Germania, în secolul al XVIII-lea când, în cadrul petrecerii numită „Kinderfest”, pe dulcele copilului sărbătorit erau puse două lumânări. Acestea aveau două semnificații importante, astfel una pentru a reprezenta lumina vieții sale, iar cealaltă avea rolul de a simboliza anii următori. Flacăra trebuia să ardă pe tot parcursul zilei, iar atunci când lumânarea se consuma era înlocuită cu alta.

Lumânările trebuiau stinse, la finalul zilei, dintr-o singură suflare și se credea că fumul rezultat îi va transmite lui Dumnezeu dorința pe care și-a pus-o sărbătoritul în momentul suflării în lumânările de pe tort. În zilele noastre, tortul nu lipsește de la nicio aniversare, deoarece îndulcește și mai mult această zi specială pentru cei care se serbează.