Home » Life & Style » Povestea familiei de pitici din Maramureș. Au fost torturați fără milă. Prin ce chinuri au trecut

Povestea familiei de pitici din Maramureș. Au fost torturați fără milă. Prin ce chinuri au trecut

Manolică Anca / 10.02.2021, 12:37
Povestea familiei de pitici din Maramureș. Au fost torturați fără milă. Prin ce chinuri au trecut

Comuna Rozavlea din Maramureș era foarte cunoscută în perioada interbelică pentru numeroasa comunitate de evrei care locuia acolo. Printre locuitori se număra și familia Ovitz, cea care avea să treacă prin niște chinuri îngrozitoare la Auschwitz. Iată cum a început povestea familiei de pitici din Maramureș și cum au fost torturați fără milă.

Povestea familiei de pitici din Maramureș

Povestea familiei de pitici din Maramureș, care au supravieţuit lagărului Auschwitz, continuă și în zilele noastre să fascineze. Aceștia au fost supuși la niște experimente odioasele experimente de către cunoscutul doctor nazist Josef Mengele. Trupa „Liliput” era compusă din şapte fraţi, toţi pitici și a devenit cunoscută în anii ’30. „Ovicerii”, aşa cum erau numiți de vecini, au devenit extrem de cunoscuți în toată Europa cu spectacolele lor de varietăţi, ajungând să cânte chiar și pentru Regele Carol al II-lea.

Imediat ce Transilvania a fost ocupată de hortişti, piticii ştiau la ce să se aştepte, având în vedere descendenţa lor evreiască. Așa că au decis să își ascundă toate bunurile într-o groapă săpată sub mașina lor. Însă, nu a trecut mult timp și au fost capturați în martie 1944, ajungând în lagărul de concentrare de la Auschwitz, alături de alte câteva sute de maghiari. Intrați pe poarta lagărului, toți îmbrăcați eleganți și frumos aranjați, un ofiţer a cerut să fie trezit de urgență doctorul Mengele.

Auschwitz şi cei şapte pitici

Acesta era cunoscut pentru pasiunea pe care o avea pentru oamenii ciudaţi, de la hermafrodiţi la giganţi, aşa că apariția celor șapte pitici nu putea fi decât o altă mare provocare pentru acesta. Auzind de sosirea lor, doctorul a dorit să îi vadă numaidecât. În aşteptarea doctorului, Perla Ovitz, care avea numai 23 de ani pe atunci, povestea că a văzut oameni, printre care şi rude de-ale sale, cum erau duși într-o clădire cu două hornuri din care ieşea neîncetat fum.

Naivă din fire, aceasta credea că este o brutărie, însă a fost trezită la realitate de un prizoner care i-a spus că:„Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”. Însă pasiunea doctorului Mengele pentru oamenii ciudaţi i-a salvat de la moarte. Cu toate acestea, povestea familiei de pitici din Maramureș avea să fie una mult mai tragică.

Spectacol de varietăți susținut de pitici
Spectacol de varietăți susținut de pitici

Povestea familiei de pitici din Maramureș și prima întâlnire cu doctorul diabolic

„Acum am de lucru pentru 20 de ani!”, au fost primele cuvinte ale lui Mengele când i-a văzut pe cei şapte pitici. Doctorul, care cu doar câteva luni în urmă gazase cinci sute de femei ca să scape de o epidemie de tifos, a fost, pur şi simplu, uimit și fermecat de familia Ovitz. În numai trei ore de la sosirea evreilor în lagăr, mare parte din aceștia erau deja morți. Atât cei şapte pitici, cât şi apropiaţii lor au fost cruţaţi. 22 de persoane în total.

La fel ca ceilalţi prizonieri, „Ovicerii” au fost închiși într-o baracă şi hrăniţi cu aceeaşi supă strecurată. Acolo era și un bol de aluminiu în care trebuiau să se spele zilnic, pentru că doctorul era obsedat de igienă. Totuşi, spre deosebire de ceilalți, nu au fost raşi în cap şi li s-a permis să îşi păstreze hainele de pe ei.

Au fost supuși unor experimente care mereu dădeau greș

La început, doctorul a vrut doar să le ia sânge, însă acest lucru ulterior a devenit rutină săptămânală. Piticii deveniseră subnutriți, având adesea amețeli și stări de vomă. „Ne întoarceam în baracă, dar până să ne revenim, eram chemaţi din nou”, a rememorat Perla Ovitz.

Nici Mengele nu ştia ce dorea exact de la ei, deşi le lua sânge săptămânal şi le făcea radiografii. Conform documentelor, acesta efectua teste de rutină pentru probleme renale şi hepatice, dar nu a reușit să facă nicio descoperire privind piticismul. A încercat, mai apoi, să îi testeze pentru sifilis şi să îi tortureze, turnându-le apă ba caldă, ba rece în urechi. Perla a povestit că era foarte dureroară această tortură și i-a dus în pragul nebuniei. Mai mult, doctorii le-au scos dinții și le-au luat genele pentru a le trimite la testare.

Prietenie stranie cu doctorul Mengele

„Ne obişnuisem cu ideea că nu vom mai părăsi lagărul”, a declarat Perla Ovitz, într-un interviu acordat acum ceva ani. Însă Mengele i-a salvat din nou de la moarte atunci când urmau să fie gazați. Deși erau supuși la experimente traumatizante, pitica a spus că exista o prietenie stranie între aceștia şi sadicul medic. „Doctorul Mengele era ca o vedetă, arăta tot mai bine. Oricine s-ar fi putut îndrăgosti de el”, a povestit Perla. „Când era nervos, se calma de cum intra în baraca noastră. Când era binedispus, lumea spunea: „cel mai probabil i-a vizitat pe pitici””.

Frieda, una dintre surori, ajunsese să flirteze des cu Mengele, iar acesta îi răspundea, numindu-o „meine Liebe” („iubirea mea”). Toți frații îl tratau cu respect şi i se adresau cu „Excelenţa Voastră”.

Doctorul Joseph Mengele
Doctorul Joseph Mengele

Au fost umiliţi în faţa tuturor

Într-o zi, doctorul le-a spus că vor face o excursie şi le-a pus la dispoziţie truse de machiaj, spunându-le că trebuie să arate cât mai bine, pentru că vor susține un spectacol în faţa unor oameni importanţi. După ce s-au aranjat, aceștia au fost urcați pe scenă, în faţa a sute de ofiţeri SS. Acolo erau așteptați de Mengele, care dintr-o dată a strigat la ei:„Dezbrăcarea!”.

Tremurând şi străduindu-se să îşi ascunde părţile intime, piticii stăteau goi în faţa tuturor. De fapt, fraţii au fost aduși pe scenă pentru a da un impact puternic discursului pe care doctorul îl susținea despre cum rasa evreiască degenerează în handicapaţi şi pitici. La final, toți s-au ridicat în picioare şi au aplaudat, apropiindu-se pentru a îi vedea mai de aproape pe pitici.

În sfârşit, liberi

În 1945, frații pitici au fost scoşi din Auschwitz şi, după câteva luni trăite la Moscova, ei s-au întors în ţară. Ajunși înapoi acasă, piticii şi-au găsit, îngropate sub maşină, bijuteriile şi obiectele din aur. Patru ani mai târziu, familia a emigrat în Israel, acolo unde au continuat să susțină își spectacolele.

Perla Ovitz, ultima membră a familiei de pitici, a murit pe 9 septembrie 2001, din cauze naturale.