De unde venea porecla lui Dem Rădulescu, Bibanul. Semnificația nebănuită

Boxer, actor, profesor, legendă. Uriașul Dem Rădulescu a fost iubit de români și admirat de generații întregi de actori, însă puțini au știut semnificația nebănuită a pseudonimului ce l-a urmărit întreaga viață. De unde venea porecla lui Dem Rădulescu, Bibanul, și cum a ajuns să o moștenească?

„Bibanul” ascunde o pagină din istoria familiei marelui actor. De unde venea, de fapt, porecla lui Dem Rădulescu: „Și uite așa, vorba poetului, schimbatu-mi-se porecla în renume”

De-a lungul carierei sale, Dem Rădulescu a fost Motanul Dănilă, în „Veronica”, Tache Farfuridi, în „O scrisoare pierdută” sau Gogu Steriade în „Brigada diverse”. În viață, încă din copilărie, a fost „Bibanul”. Porecla lui Dem Rădulescu a fost, de fapt, o moștenire de familie, pe care actorul a purtat-o cu mândrie, dar care, după cum mărturisea soția sa, a fost și motiv de suferință.

Ne întoarcem în 1931. Dem Rădulescu s-a născut pe 21 septembrie, în Râmnicu Vâlcea, într-o familie de negustori. Erau trei frați, iar Dem era cel mai mic. Și-a trăit ultimii ani ai copilăriei în plin Război Mondial, fiind martorul unor scene cumplite, ce i-au lăsat răni adânci, nevindecate nici la bătrânețe. Într-unul dintre ultimele interviuri date, Dem Rădulescu a povestit cum, copil fiind, privea trenurile ce treceau prin gara din orașul natal, pline cu prizonieri evrei: „Îi vedeam de după gratii, ne cereau apă”, își amintea actorul. În aceeași perioadă a luat naștere și porecla lui Dem Rădulescu, Bibanul. Însă nu el a fost cel care a primit-o,ci, mai degrabă, a moștenit-o. Actorul a povestit cum s-a ales cu porecla ce l-a urmat toată viața:

Știri din lume

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Știri din lume

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum a devenit prieten cu Ana Aslan

„Tata vindea peşte la Vâlcea şi într-o zi a venit acasă cu un exemplar deosebit. Frate-miu l-a dus repede la şcoală la ora de ştiinţe naturale. Profesoara, văzându-l, s-a adresat copiilor spunându-le: „dragii mei, acesta este un biban”. Ei s-au amuzat, şi, prin extrapolare, denumirea peştelui s-a lipit ca timbrul de scrisoare de numele fratelui meu. Când am devenit şi eu elev, porecla era oficializată de puştime. În 1950, odată cu primul an de studenţie, a fost suficient ca un prieten din anul III să mă strige „Bibanule”, ca efectul să fie ca al unei bombe incendiare”, a povestit Dem Rădulescu, citat de Ziarul Metropolis.

„Bibanul”, suferința pe care marele actor a ascuns-o mereu de public

Nu l-a deranjat, dar nici nu și-a iubit porecla: „N-am avut ce face, s-a impus dincolo de voința și puterile mele”. În cele din urmă, plecând din orașul natal, departe de oamenii care știau adevărata semnificație a Bibanului, porecla și-a pierdut semnificația intrinsecă. „Și uite așa, vorba poetului, schimbatu-mi-se porecla în renume”.

Însă porecla lui Dem Rădulescu i-a adus și multă suferință marelui actor, a mărturisit-o chiar actrița Adriana Șchiopu, într-un interviu din 2009. Dem Rădulescu era mișcat atunci când era numit „Bibanul” de studenți, simțea că este apreciat și respectat și, în același timp, o vedea ca pe o apropiere între generații. În schimb, „Bibanul” a mai fost rostit de anumiți colegi de scenă, în contexte deloc favorabile lui Dem Rădulescu.

Boxul a fost pasiunea ce l-a urmat până la examenul de admitere la Teatru. Când a ajuns în fața comisiei de examinare, profesorii au izbucnit în râs

Primii ani din viața lui Dem Rădulescu păreau să îl conducă spre un destin cu totul diferit. Marea pasiune a adolescentului era sportul, boxul, mai exact. Ani mai târziu, avea să recunoască faptul că acest sport i-a dat curajul ce l-a scos din multe situații dificile în viață.

„În viaţă eu am fost cel care a lovit primul, nu am aşteptat niciodată lovitura. Curajul la box ţine de cele câteva secunde de dinaintea intrării în ring”, povestea Dem Rădulescu, într-un interviu pentru revista „Cinema”, în 1975.

Dem Rădulescu nu a recitat nici măcar o poezie până la vârsta de 16 ani, însă pasiunea pentru arta ce i-a devenit carieră îi era bine scrisă în ADN. Când era copil, în serile geroase de iarnă, cinematograful îi era a doua casă. „Devoram filmul”, mergea aproape zilnic, după școală, dar nu avea bani de bilet, așa că se strecura în sală, fără să fie văzut. Apoi, când avea 15 ani, descoperă volumul „Arta dramatică” în biblioteca școlii. Invitat, în 1998, la „Profesioniștii”, Dem Rădulescu a povestit cum a citit cartea cu scoarțele roase tremurând. Era momentul în care destinul său se schimba.

Doi ani mai târziu, debuta ca amator, la un bal organizat de fanfara gării. De atunci, urcă tot mai des pe scenă, descoperindu-și talentul pentru comedie în cuplete inspirate din repertoriul lui Constantin Tănase. Este remarcat de actorul Aurel Rogalski, care îl sfătuiește să dea admiterea la Teatru. Își face bagajul și pleacă la București. Tremurând de emoții, ajunge în fașa comisiei de admitere. Pe piept, ca talisman, își agață o medalie primită la liceu pentru „merite deosebite în toate probele sportive”. Detaliul ce nu trece neobservat de examinatori, care izbucnesc în râs. Se descurcă cu brio și este acceptat la Teatru, iar restul este istorie!