Home » Life & Style » Timp liber » Locul unde au început Patimile lui Hristos. Este menționat clar în Biblie

Locul unde au început Patimile lui Hristos. Este menționat clar în Biblie

Ileana Mladinoiu / 20.04.2022, 14:22
Locul unde au început Patimile lui Hristos. Este menționat clar în Biblie

Evenimentele Patimilor sunt celebrate de creștinii din întreaga lume în „Săptămâna Mare”, adică în Săptămâna dinaintea Paștelui. Patimile lui Hristos semnifică suferința și agonia Sa care au dus la răstignirea pe cruce. Împreună cu Întruparea, moartea și Învierea, formează unul dintre misterele creștinismului central. Narațiunea Patimilor, în latină „passio” şi anunţurile se găsesc în Noul Testament, în special în Evangheliile sinoptice şi Evanghelia după Ioan, dar şi în diferite scrieri apocrife.

Când și unde au început Patimile lui Hristos. Ce spune Biblia

În realitate, Patimile lui Hristos sunt ansamblul evenimentelor care au precedat și au însoțit moartea lui Iisus din Nazaret. Cele patru Evanghelii ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan evocă Patimile lui Iisus, adică arestarea, ducerea în fața Sinedriului și a lui Pilat, condamnarea și moartea Lui pe cruce.

După Vechiul Testament, Patimile lui Hristos nu reprezintă o pedeapsă de la Dumnezeu Tatăl asupra Fiului său, ci o dovadă a iubirii sale pentru oameni. Iisus a murit pe Cruce, condamnat pe nedrept, pentru a da sens suferinței noastre, pentru a ne învăța să iubim, să scăpăm de micimea noastră. „Crucea ne salvează pentru că ne convertește”.

În cadrul sărbătorii Vinerea Mare, citim povestea Patimilor lui Hristos după Sfântul Ioan. Evanghelia Sfântului Ioan relatează multe cuvinte ale lui Iisus care nu se găsesc în celelalte Evanghelii. Sunt cuvinte adresate celor care vin să-l aresteze, marelui preot, apoi lui Pilat și  mamei sale.

Școala Biblică din Ierusalim oferă ample informații despre locurile Patimilor lui Hristos. Considerată cel mai vechi centru de cercetare biblică și arheologică din Țara Sfântă, această școală a fost fondată în 1890 de preotul catolic Marie-Joseph Lagrange (1855-1938).

„Ierusalim este locul istoric al revelației biblice a lui Dumnezeu, este ca punctul de întâlnire dintre cer și pământ, un loc în care, mai mult decât oriunde altundeva, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit oamenilor” , a scris Papa Ioan Paul al II-lea într-o scrisoare apostolică din 1984.

Povestea tradițională a Patimilor lui Hristos

Conform tradiției creștine, bazată în primul rând pe cele trei evanghelii sinoptice, Patimile lui Hristos s-au desfășurat în mai multe etape.

Cina cea de Taină
Cina cea de Taină

Cina cea de Taină

Joi seara, Iisus sărbătorește Paștele împreună cu ucenicii săi. Locul presupus al acestei sărbători „Cina cea de Taină” se află în Muntele Sion.  De fapt, este o cămară aflată la etajul unei case din Ierusalim. Acest loc este identificat ca fiind același cu „camera de sus” în care Hristos a mâncat cu Apostolii Săi ultima cină. Cămara se află situată deasupra Mormântului lui David, în apropierea Bisericii Adormirii Maicii Domnului.

După cină, Iisus a coborât împreună cu ucenicii Lui în valea pârâului Chedron, chiar în afara Ierusalimului, în grădina Ghetsimani, unde s-a retras în rugăciune. În grădina aceea era multă liniște şi loc potrivit  pentru rugăciune. Mântuitorul a îngenuncheat de trei ori și tot de trei ori s-a rugat să fie cruţat de patimile sfintei cruci. Apoi a coborât la ucenicii Săi, care dormeau. I-a mustrat cu blândeţe, spunându-le: „Astfel, n-aţi avut putere un singur ceas să privegheaţi cu mine!… Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce m-a vândut”.

Și pe când vorbea El, popor mult a pătruns în Grădina Ghetsimani. Pe drum fiind, vânzătorul grăise celor răi: „Pe care-l voi săruta, acela este: puneţi mâna pe el”. Este noapte, soldații poartă torțe, bețe de trestie, lanțuri grele. Erau trimiși de farisei și de mai marii jidovilor ca să-l prindă pe Iisus. Iuda Iscarioteanul mergea înaintea tuturor. O parte din grădină există încă și conține și câțiva măslini care, conform botanicilor, au mai mult de 2000 de ani și, prin urmare, existau deja pe vremea lui Iisus.

Arestat, Iisus a fost dus la palatul Marelui preot Caiafa, unde este tratat de Sinedriul. Procesul are loc noaptea și se termină la cântarea cocoșului, când se apropie zorii. Unii contestă credibilitatea raportului Evangheliei cu argumentul că Sinedriul nu se întrunea în mod normal noaptea. La această obiecție s-ar putea răspunde că preoții se temeau că, tratându-l public pe Iisus, mulțimile s-ar fi ridicat să-l elibereze.

Vineri dimineața preoții trădători care făceau parte din Marele Sfat îl conduc pe Iisus la Pilat din Pont. Acesta locuiește în cetatea Antonia  construită de Irod cel Mare la colțul de nord-vest al Muntelui Templului. În cursul dimineții, după spusele lui Luca, Pilat Îl trimite pe Iisus la Irod Antipa, ce se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus. I-a pus multe întrebări, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-au trimis înapoi la Pilat.

Golgota-locul torturii

Numele Golgota desemnează locul răstignirii lui Iisus. De fapt, este o transcriere a aramaicului gulgoltha care înseamnă „craniu/țeastă/căpățână”. Aramaica este limba semitică vorbită de evrei, inclusiv de Iisus pe vremea lui, și până astăzi de mulți creștini răsăriteni. De reținut că fiecare dintre cele patru Evanghelii menționează în mod specific acest loc: Matei, Luca, Ioan.

În reprezentările artistice, precum pictura lui Andrea Mantegna, craniul de la picioarele crucii se referă la cel al lui Adam. Prin acest simbol, tradiția creștină prezintă astfel jertfa lui Iisus pe cruce ca Adam suprem care salvează întreaga umanitate.

Interpretarea ulterioară, rezultată în special din lucrările Sfântului Ieronim, vede în termenul Golgota o aluzie la folosirea lui ca loc de execuții publice. Cei care au suferit pedeapsa cu moartea sunt înmormântați acolo. Această interpretare subliniază umilința suferită de Iisus în timpul morții sale într-un astfel de loc, situat în afara zidurilor Ierusalimului.

Sfântul Mormânt

Nu este încă amiază, sau puțin mai târziu, când Iisus a fost răstignit, chiar mai devreme, după Marcu: „Era ora nouă dimineața când l-au răstignit”.

Iisus a murit vineri la ora trei după-amiaza. Potrivit istoricilor, cele mai probabile date sunt 7 și 30 aprilie. Se mai vehiculează și 27, 31 sau 3  aprilie.

După moartea Sa, Iosif din Arimateea s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Iisus. Tot el va procura giulgiul pentru a-l îngropa pe Iisus. Nicodim, care la început se dusese la Iisus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Cei doi ucenici au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze. În locul unde fusese răstignit Iisus era o grădină. Acolo era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

Evanghelia după Sfântul Ioan diferă ușor de tradiția sinoptică, în primul rând referitor la data morții lui Iisus, care avea să fie în data de 14, în ajunul Paștelui, când mieii sunt sacrificați conform tradiției iudaice. Prin urmare, Iisus avea să fie sacrificat ca mielul pentru Paște.

Instrumentele Patimilor

Sunt obiectele care au fost folosite, conform tradiției răstignirii lui Hristos: cruci, cuie, coroana de spini. Potrivit unei străvechi tradiții creștine, instrumentele Patimilor au fost găsite în secolul al IV-lea (perioada Elenei, mama împăratului Constantin I). Astăzi, multe biserici din diferite părți ale Europei pretind că au unele dintre aceste elemente.

Importanța locurilor Ierusalim, Ghetsimani, Drumul Crucii, Sfântul Mormânt

Oraș sfânt al celor trei religii monoteisme, Ierusalimul vede în fiecare an milioane de pelerini. Pentru creștini, este orașul Patimilor și Învierii lui Iisus. Ghetsimani este locul unde s-a rugat Iisus înainte de arestare. Drumul Crucii/Calea Durerii duce la Sfântul Mormânt, locul răstignirii lui Iisus. La momentul morții lui Hristos, locul actualului Sfânt Mormânt era în afara orașului.

Analizele recente susțin informațiile potrivit cărora romanii au ridicat un monument la circa 300 de ani după moartea lui Iisus. Aceasta este prima dată când au fost efectuate astfel de analize în acest sit unde a fost construită ulterior Biserica Sfântului Mormânt din Orașul Vechi din Ierusalim. Concluzia vine după deschiderea, în octombrie 2016, pentru prima dată în ultimele cel puțin două secole, a presupusului mormânt al lui Hristos, scrie digi24.ro.