Ce înseamnă de fapt Paști. Semnificație, origine și istorie

După cum bine știm, Paștele este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinilor. Deși este prezentă atât în creștinism, cât și în iudaism, această mare sărbătoare are semnificații diferite în cele două religii. Află în continuarea acestui articol ce înseamnă de fapt Paști și multe alte detalii despre semnificația, originea și istoria sărbătorii.

Ce înseamnă de fapt Paști

Când spunem „Paști” automat ne vine în minte sărbătoarea anuală a creștinilor. Cuvântul „Paști” vine din evreiescul „pascha”, care înseamnă trecere. La evrei, de Paști se sărbătorește ieșirea din robia egipteană, trecerea prin Marea Roșie și prin pustie, până la ajungerea în Canaan. Pe de altă parte, conform fețelor bisericești, creștinii sărbătoresc cu această ocazie trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer.

În limba română, cuvântul „Paști” provine din forma bizantino-latină „Pastihae” a cuvântului ebraic Pasah, care înseamnă „a trecut”. Termenul ebraic a trecut prin forma aramaică „Paskha” (folosită chiar și în zilele noastre în ebraică pentru a denumi Paștele creștinilor) în vocabularul creștin pentru evenimentele comemorate cu ocazia sărbătorii creștine, adică patimile, moartea și Învierea Mântuitorului.

Știri din lume

O nouă monedă în România, bani noi de la BNR. Ce valoare are, cu ce...

Știri din lume

Recunoști vedetele tale preferate transformate de un artist digital. Cum arată artiștii și politicienții dacă...

Aceste evenimente au coincis cu cu Paștele evreilor din anul 33. Cu toate acestea, obiectivul Paștelui creștin a devenit altul decât cel al Paștelui evreilor. După cum spuneam și anterior, de Paște evreii sărbătoresc relatarea biblică despre eliberarea lor din robia egipteană și peripețiile și suferințele îndurate de poporul evreu în deșert.

Semnificația Paștelui

Fără doar și poate, Paștele este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinilor. Aceasta comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, adică Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Data de început a Paștilor marchează începutul anului bisericesc. Duminică, a treia zi după Scripturi, femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol, deoarece El înviase. Hristos a izbândit astfel cea mai grea biruința ce s-a văzut până atunci, adică biruința asupra morții și asupra răutății omenești.

În Noul Testament, Cina cea de taină și răstignirea Mântuitorului sunt legate de Paștele evreilor și exodul acestora din Egipt. Hristos s-a pregătit pe El însuși și pe apostolii Săi pentru moartea Sa, în timpul Cinei, identificând pâinea ca fiind trupul Său care va fi sacrificat și vinul ca fiind sângele ce urma să fie vărsat.

În Evanghelia după Ioan, o altă interpretare arată că Iisus, ca miel pascal, a fost răstignit în același timp cu ritualul sacrificării mieilor în templu, în după-amiaza celei de-a 14-a zi de Nisan, dată la care este stabilit Paștele evreiesc în calendarul iudaic. Totuși, această interpretare este inconsistentă cu cronologia din Evangheliile sinoptice.

Unii sunt de părere că „pregătirea Paștelui”, din Evanghelia după Ioan, se referă literar la cea de a 14-a zi de Nisan (ziua pregătitoare pentru Paște), și nu la ziua de vineri (ziua pregătitoare pentru sabat). De asemenea, se presupune că „mâncarea de Paște” menționată face referire la mâncarea mielului pascal, nu la mâncarea vreunui sacrificiu făcut în perioada „Zilelor Pâinii Nedospite”.